Lucas 22 - Bíblia Online

Now the feast of unleavened bread, which {is} called the passover, drew nigh, 
and the chief priests and the scribes sought how they might kill him; for they feared the people. 
And Satan entered into Judas, who was surnamed Iscariote, being of the number of the twelve. 
And he went away and spoke with the chief priests and captains as to how he should deliver him up to them. 
And they were rejoiced, and agreed to give him money. 
And he came to an agreement to do it, and sought an opportunity to deliver him up to them away from the crowd. 
And the day of unleavened bread came, in which the passover was to be killed. 
And he sent Peter and John, saying, Go and prepare the passover for us, that we may eat {it}. 
But they said to him, Where wilt thou that we prepare {it}? 
And he said to them, Behold, as ye enter into the city a man will meet you, carrying an earthen pitcher of water; follow him into the house where he goes in; 
and ye shall say to the master of the house, The Teacher says to thee, Where is the guest-chamber where I may eat the passover with my disciples? 
And *he* will shew you a large upper room furnished: there make ready. 
And having gone they found it as he had said to them; and they prepared the passover. 
And when the hour was come, he placed himself at table, and the {twelve} apostles with him. 
And he said to them, With desire I have desired to eat this passover with you before I suffer. 
For I say unto you, that I will not eat any more at all of it until it be fulfilled in the kingdom of God. 
And having received a cup, when he had given thanks he said, Take this and divide it among yourselves. 
For I say unto you, that I will not drink at all of the fruit of the vine until the kingdom of God come. 
And having taken a loaf, when he had given thanks, he broke {it}, and gave {it} to them, saying, This is my body which is given for you: this do in remembrance of me. 
In like manner also the cup, after having supped, saying, This cup {is} the new covenant in my blood, which is poured out for you. 
Moreover, behold, the hand of him that delivers me up {is} with me on the table; 
and the Son of man indeed goes as it is determined, but woe unto that man by whom he is delivered up. 
And *they* began to question together among themselves who then it could be of them who was about to do this. 
And there was also a strife among them which of them should be held to be {the} greatest. 
And he said to them, The kings of the nations rule over them, and they that exercise authority over them are called benefactors. 
But *ye* {shall} not {be} thus; but let the greater among you be as the younger, and the leader as he that serves. 
For which {is} greater, he that is at table or he that serves? {Is} not he that is at table? But *I* am in the midst of you as the one that serves. 
But *ye* are they who have persevered with me in my temptations. 
And *I* appoint unto you, as my Father has appointed unto me, a kingdom, 
that ye may eat and drink at my table in my kingdom, and sit on thrones judging the twelve tribes of Israel. 
And the Lord said, Simon, Simon, behold, Satan has demanded to have you, to sift {you} as wheat; 
but *I* have besought for thee that thy faith fail not; and *thou*, when once thou hast been restored, confirm thy brethren. 
And he said to him, Lord, with thee I am ready to go both to prison and to death. 
And he said, I tell thee, Peter, {the} cock shall not crow to-day before that thou shalt thrice deny that thou knowest me. 
And he said to them, When I sent you without purse and scrip and sandals, did ye lack anything? And they said, Nothing. 
He said therefore to them, But now he that has a purse let him take {it}, in like manner also a scrip, and he that has none let him sell his garment and buy a sword; 
for I say unto you, that this that is written must yet be accomplished in me, And he was reckoned with {the} lawless: for also the things concerning me have an end. 
And they said, Lord, behold here are two swords. And he said to them, It is enough. 
And going forth he went according to his custom to the mount of Olives, and the disciples also followed him. 
And when he was at the place he said to them, Pray that ye enter not into temptation. 
And he was withdrawn from them about a stone's throw, and having knelt down he prayed, 
saying, Father, if thou wilt remove this cup from me: -but then, not my will, but thine be done. 
And an angel appeared to him from heaven strengthening him. 
And being in conflict he prayed more intently. And his sweat became as great drops of blood, falling down upon the earth. 
And rising up from his prayer, coming to the disciples, he found them sleeping from grief. 
And he said to them, Why sleep ye? rise up and pray that ye enter not into temptation. 
As he was yet speaking, behold, a crowd, and he that was called Judas, one of the twelve, went on before them, and drew near to Jesus to kiss him. 
And Jesus said to him, Judas, deliverest thou up the Son of man with a kiss? 
And they who were around him, seeing what was going to follow, said {to him}, Lord, shall we smite with {the} sword? 
And a certain one from among them smote the bondman of the high priest and took off his right ear. 
And Jesus answering said, Suffer thus far; and having touched his ear, he healed him. 
And Jesus said to the chief priests and captains of the temple and elders, who were come against him, Have ye come out as against a robber with swords and sticks? 
When I was day by day with you in the temple ye did not stretch out your hands against me; but this is your hour and the power of darkness. 
And having laid hold on him, they led him {away}, and they led {him} into the house of the high priest. And Peter followed afar off. 
And they having lit a fire in the midst of the court and sat down together, Peter sat among them. 
And a certain maid, having seen him sitting by the light, and having fixed her eyes upon him, said, And this {man} was with him. 
But he denied {him}, saying, Woman, I do not know him. 
And after a short time another seeing him said, And *thou* art of them. But Peter said, Man, I am not. 
And after the lapse of about one hour another stoutly maintained it, saying, In truth this {man} also was with him, for also he is a Galilaean. 
And Peter said, Man, I know not what thou sayest. And immediately, while he was yet speaking, {the} cock crew. 
And the Lord, turning round, looked at Peter; and Peter remembered the word of the Lord, how he said to him, Before {the} cock crow thou shalt deny me thrice. 
And Peter, going forth without, wept bitterly. 
And the men who held him mocked him, beating {him}; 
and covering him up, asked him saying, Prophesy, who is it that struck thee? 
And they said many other injurious things to him. 
And when it was day, the elderhood of the people, both {the} chief priests and scribes, were gathered together, and led him into their council, saying, 
If *thou* art the Christ, tell us. And he said to them, If I tell you, ye will not at all believe; 
and if I should ask {you}, ye would not answer me at all, nor let me go; 
but henceforth shall the Son of man be sitting on the right hand of the power of God. 
And they all said, *Thou* then art the Son of God? And he said to them, *Ye* say that I am. 
And they said, What need have we any more of witness, for we have heard ourselves out of his mouth? 

Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia. 
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 
Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 
Iuda s'a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să -L dea în mînile lor. 
Ei s'au bucurat, şi au căzut la învoială să -i dea bani. 
După ce le -a făgăduit că li -L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului. 
Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. 
Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.`` 
,,Unde voieşti să pregătim?`` L-au întrebat ei. 
El le -a răspuns: ,,Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra, 
şi spuneţi stăpînului casei: ,Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?` 
Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.`` 
Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. 
Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 
El le -a zis: ,,Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; 
căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: ,,Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi -l între voi; 
pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi le -a dat -o zicînd: ,,Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.`` 
Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l -a dat, zicînd: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.`` 
,,Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 
Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!`` 
Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. 
Între apostoli s'a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? 
Isus le -a zis: ,,Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători. 
Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte. 
Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă. 
Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. 
De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi -a pregătit -o Mie, 
ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.`` 
Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v'a cerut să vă cearnă ca grîul. 
Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.`` 
,,Doamne``, I -a zis Petru, ,,cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.`` 
Şi Isus i -a zis: ,,Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.`` 
Apoi le -a mai zis: ,,Cînd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ,,De nimic``, I-au răspuns ei. 
Şi El le -a zis: ,,Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s'o ia; cine are o traistă, deasemenea s'o ia; şi cine n'are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie. 
Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege.` Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.`` 
,,Doamne``, I-au zis ei, ,,iată aici două săbii.`` Şi El le -a zis: ,,Destul!`` 
După ce a ieşit afară, S'a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 
Cînd a ajuns la locul acela, le -a zis: ,,Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`` 
Apoi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, 
zicînd: ,,Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.`` 
Atunci I s'a arătat un înger din cer, ca să -L întărească. 
A ajuns într'un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt. 
După ce S'a rugat, S'a sculat, şi a venit la ucenici; i -a găsit adormiţi de întristare, 
şi le -a zis: ,,Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`` 
Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s'a apropiat de Isus, ca să -L sărute. 
Şi Isus i -a zis: ,,Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?`` 
Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: ,,Doamne, să lovim cu sabia?`` 
Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea dreaptă. 
Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Lăsaţi -i! Pînă aici!`` Şi S'a atins de urechea omului aceluia, şi l -a vindecat. 
Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: ,,Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege? 
În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n'aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului.`` 
Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. 
Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s'a aşezat şi el printre ei. 
O slujnică l -a văzut cum şedea la para focului, s'a uitat ţintă la el, şi a zis: ,,Şi omul acesta era cu El.`` 
Dar Petru s'a lepădat, şi a zis: ,,Femeie, nu -L cunosc.`` 
Peste puţin, l -a văzut un altul şi a zis: ,,Şi tu eşti unul din oamenii aceia.`` Iar Petru a zis: ,,Omule, nu sînt dintre ei.`` 
Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: ,,Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.`` 
Petru a răspuns: ,,Omule, nu ştiu ce zici.`` Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul. 
Domnul S'a întors, şi S'a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba pe care i -o spusese Domnul: ,,Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.`` 
Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar. 
Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi -L băteau. 
L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi -L întrebau, zicînd: ,,Prooroceşte, cine Te -a lovit?`` 
Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori. 
Cînd s'a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s'au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 
,,Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!`` Isus le -a răspuns: ,,Dacă vă voi spune, nu veţi crede; 
şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 
Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.`` 
Toţi au zis: ,,Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?`` Şi El le -a răspuns: ,,Aşa cum o spuneţi; da, sînt.`` 
Atunci ei au zis: ,,Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit -o din gura Lui.`` 

Lucas 23

Veja também

Como aumentar a confiança em Deus por meio da oração?

Como agradecer a Deus?