1 And it came to pass on one of the days, as he was teaching the people in the temple, and announcing the glad tidings, the chief priests and the scribes with the elders came up,
2 and spoke to him saying, Tell us by what authority thou doest these things, or who is it who has given thee this authority?
3 And he answering said to them, *I* also will ask you {one} thing, and tell me:
4 The baptism of John, was it of heaven or of men?
5 And they reasoned among themselves, saying, If we should say, Of heaven, he will say, Why have ye not believed him?
6 but if we should say, Of men, the whole people will stone us, for they are persuaded that John was a prophet.
7 And they answered, they did not know whence.
8 And Jesus said to them, Neither do *I* tell you by what authority I do these things.
9 And he began to speak to the people this parable: A man planted a vineyard and let it out to husbandmen, and left the country for a long time.
10 And in the season he sent to the husbandmen a bondman, that they might give to him of the fruit of the vineyard; but the husbandmen, having beaten him, sent {him} away empty.
11 And again he sent another bondman; but they, having beaten him also, and cast insult upon him, sent {him} away empty.
12 And again he sent a third; and they, having wounded him also, cast {him} out.
13 And the lord of the vineyard said, What shall I do? I will send my beloved son: perhaps when they see him they will respect {him}.
14 But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir; {come,} let us kill him, that the inheritance may become ours.
15 And having cast him forth out of the vineyard, they killed {him}. What therefore shall the lord of the vineyard do to them?
16 He will come and destroy those husbandmen, and will give the vineyard to others. And when they heard it they said, May it never be!
17 But he looking at them said, What then is this that is written, The stone which they that builded rejected, this has become the corner-stone?
18 Every one falling on this stone shall be broken, but on whomsoever it shall fall, it shall grind him to powder.
19 And the chief priests and the scribes sought the same hour to lay hands on him, and they feared the people; for they knew that he had spoken this parable of them.
20 And having watched {him}, they sent out suborned persons, pretending to be just men, that they might take hold of him in {his} language, so that they might deliver him up to the power and authority of the governor.
21 And they asked him saying, Teacher, we know that thou sayest and teachest rightly, and acceptest no {man's} person, but teachest with truth the way of God:
22 Is it lawful for us to give tribute to Caesar, or not?
23 But perceiving their deceit he said to them, Why do ye tempt me?
24 Shew me a denarius. Whose image and superscription has it? And answering they said, Caesar's.
25 And he said to them, Pay therefore what is Caesar's to Caesar, and what is God's to God.
26 And they were not able to take hold of him in {his} expressions before the people, and, wondering at his answer, they were silent.
27 And some of the Sadducees, who deny that there is any resurrection, coming up {to him},
28 demanded of him saying, Teacher, Moses wrote to us, If any one's brother, who has a wife, die, and he die childless, his brother shall take the wife and raise up seed to his brother.
29 There were then seven brethren: and the first, having taken a wife, died childless;
30 and the second {took the woman, and *he* died childless};
31 and the third took her: and in like manner also the seven left no children and died;
32 and last of all the woman also died.
33 In the resurrection therefore of which of them does she become wife, for the seven had her as wife?
34 And Jesus said to them, The sons of this world marry and are given in marriage,
35 but they who are counted worthy to have part in that world, and the resurrection from among {the} dead, neither marry nor are given in marriage;
36 for neither can they die any more, for they are equal to angels, and are sons of God, being sons of the resurrection.
37 But that the dead rise, even Moses shewed in {the section of} the bush, when he called {the} Lord the God of Abraham and the God of Isaac and the God of Jacob;
38 but he is not God of {the} dead but of {the} living; for all live for him.
39 And some of the scribes answering said, Teacher, thou hast well spoken.
40 For they did not dare any more to ask him anything.
41 And he said to them, How do they say that the Christ is David's son,
42 and David himself says in the book of Psalms, The Lord said to my Lord, Sit at my right hand
43 until I put thine enemies {as} footstool of thy feet?
44 David therefore calls him Lord, and how is he his son?
45 And, as all the people were listening, he said to his disciples,
46 Beware of the scribes, who like to walk about in long robes, and who love salutations in the market-places, and first seats in the synagogues, and first places at suppers;
47 who devour the houses of widows, and as a pretext make long prayers. These shall receive a severer judgment.
1 Într'una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
2 şi I-au zis: ,,Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi -a dat puterea aceasta?``
3 Drept răspuns, El le -a zis: ,,Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
4 Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?``
5 Dar ei cugetau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Atunci dece nu l-aţi crezut?`
6 Şi dacă răspundem: ,Dela oameni`, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc.``
7 Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
8 Şi Isus le -a zis: ,,Nici Eu n'am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.``
9 Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: ,,Un om a sădit o vie, a arendat -o unor vieri şi a plecat într'o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
10 La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să -i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
11 A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
12 A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
13 Stăpînul viei a zis: ,,Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste.``
14 Dar vierii, cînd l-au văzut, s'au sfătuit între ei, şi au zis: ,,Iată moştenitorul; veniţi să -l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.``
15 Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
16 Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora.`` Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: ,,Nicidecum!``
17 Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: ,,Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
18 Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?``
19 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.
20 Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să -L prindă cu vorba şi să -L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
21 Iscoditorii aceştia L-au întrebat: ,,Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci -i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22 Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?``
23 Isus le -a priceput viclenia, şi le -a răspuns: ,,Pentru ce Mă ispitiţi?
24 Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?`` ,,Ale Cezarului`` au răspuns ei.
25 Atunci El le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.``
26 Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.
27 Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s'au apropiat şi au întrebat pe Isus:
28 ,,Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`
29 Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit fără copii.
30 Pe nevasta lui, a luat -o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
31 A luat -o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
32 La urma tuturor, a murit şi femeia.
33 Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut -o de nevastă.``
34 Isus le -a răspuns: ,,Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35 dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36 Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37 Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ,Rug`, cînd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`
38 Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii.``
39 Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: ,,Învăţătorule, bine ai zis.``
40 Şi nu mai îndrăzneau să -I mai pună nici o întrebare.
41 Isus le -a zis: ,,Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
42 Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
43 pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
44 Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?``
45 Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
46 ,,Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
47 şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă.``