Lucas 1 - Bíblia Online

Forasmuch as many have undertaken to draw up a relation concerning the matters fully believed among us, 
as those who from the beginning were eye-witnesses of and attendants on the Word have delivered them to us, 
it has seemed good to *me* also, accurately acquainted from the origin with all things, to write to thee with method, most excellent Theophilus, 
that thou mightest know the certainty of those things in which thou hast been instructed. 
There was in the days of Herod, the king of Judaea, a certain priest, by name Zacharias, of the course of Abia, and his wife of the daughters of Aaron, and her name Elizabeth. 
And they were both just before God, walking in all the commandments and ordinances of the Lord blameless. 
And they had no child, because Elizabeth was barren, and they were both advanced in years. 
And it came to pass, as he fulfilled his priestly service before God in the order of his course, 
it fell to him by lot, according to the custom of the priesthood, to enter into the temple of the Lord to burn incense. 
And all the multitude of the people were praying without at the hour of incense. 
And an angel of {the} Lord appeared to him, standing on the right of the altar of incense. 
And Zacharias was troubled, seeing {him}, and fear fell upon him. 
But the angel said to him, Fear not, Zacharias, because thy supplication has been heard, and thy wife Elizabeth shall bear thee a son, and thou shalt call his name John. 
And he shall be to thee joy and rejoicing, and many shall rejoice at his birth. 
For he shall be great before {the} Lord, and he shall drink no wine nor strong drink; and he shall be filled with {the} Holy Spirit, even from his mother's womb. 
And many of the sons of Israel shall he turn to {the} Lord their God. 
And *he* shall go before him in {the} spirit and power of Elias, to turn hearts of fathers to children, and disobedient ones to {the} thoughts of just {men}, to make ready for {the} Lord a prepared people. 
And Zacharias said to the angel, How shall I know this, for *I* am an old man, and my wife advanced in years? 
And the angel answering, said to him, *I* am Gabriel, who stand before God, and I have been sent to speak to thee, and to bring these glad tidings to thee; 
and behold, thou shalt be silent and not able to speak, till the day in which these things shall take place, because thou hast not believed my words, the which shall be fulfilled in their time. 
And the people were awaiting Zacharias, and they wondered at his delaying in the temple. 
But when he came out he could not speak to them, and they recognised that he had seen a vision in the temple. And he was making signs to them, and continued dumb. 
And it came to pass, when the days of his service were completed, he departed to his house. 
Now after these days, Elizabeth his wife conceived, and hid herself five months, saying, 
Thus has {the} Lord done to me in {these} days in which he looked upon {me} to take away my reproach among men. 
But in the sixth month, the angel Gabriel was sent of God to a city of Galilee, of which {the} name {was} Nazareth, 
to a virgin betrothed to a man whose name {was} Joseph, of the house of David; and the virgin's name {was} Mary. 
And the angel came in to her, and said, Hail, {thou} favoured one! the Lord {is} with thee: {blessed art *thou* amongst women}. 
But she, {seeing} {the angel}, was troubled at his word, and reasoned in her mind what this salutation might be. 
And the angel said to her, Fear not, Mary, for thou hast found favour with God; 
and behold, thou shalt conceive in the womb and bear a son, and thou shalt call his name Jesus. 
*He* shall be great, and shall be called Son of {the} Highest; and {the} Lord God shall give him the throne of David his father; 
and he shall reign over the house of Jacob for the ages, and of his kingdom there shall not be an end. 
But Mary said to the angel, How shall this be, since I know not a man? 
And the angel answering said to her, {The} Holy Spirit shall come upon thee, and power of {the} Highest overshadow thee, wherefore the holy thing also which shall be born shall be called Son of God. 
And behold, Elizabeth, thy kinswoman, she also has conceived a son in her old age, and this is the sixth month to her that was called barren: 
for nothing shall be impossible with God. 
And Mary said, Behold the bondmaid of {the} Lord; be it to me according to thy word. And the angel departed from her. 
And Mary, rising up in those days, went into the hill country with haste, to a city of Judah, 
and entered into the house of Zacharias, and saluted Elizabeth. 
And it came to pass, as Elizabeth heard the salutation of Mary, the babe leaped in her womb; and Elizabeth was filled with {the} Holy Spirit, 
and cried out with a loud voice and said, Blessed {art} *thou* amongst women, and blessed the fruit of thy womb. 
And whence {is} this to me, that the mother of my Lord should come to me? 
For behold, as the voice of thy salutation sounded in my ears, the babe leaped with joy in my womb. 
And blessed {is} she that has believed, for there shall be a fulfilment of the things spoken to her from {the} Lord. 
And Mary said, My soul magnifies the Lord, 
and my spirit has rejoiced in God my Saviour. 
For he has looked upon the low estate of his bondmaid; for behold, from henceforth all generations shall call me blessed. 
For the Mighty One has done to me great things, and holy {is} his name; 
and his mercy {is} to generations and generations to them that fear him. 
He has wrought strength with his arm; he has scattered haughty {ones} in the thought of their heart. 
He has put down rulers from thrones, and exalted the lowly. 
He has filled the hungry with good things, and sent away the rich empty. 
He has helped Israel his servant, in order to remember mercy, 
(as he spoke to our fathers,) to Abraham and to his seed for ever. 
And Mary abode with her about three months, and returned to her house. 
But the time was fulfilled for Elizabeth that she should bring forth, and she gave birth to a son. 
And her neighbours and kinsfolk heard that {the} Lord had magnified his mercy with her, and they rejoiced with her. 
And it came to pass on the eighth day they came to circumcise the child, and they called it after the name of his father, Zacharias. 
And his mother answering said, No; but he shall be called John. 
And they said to her, There is no one among thy kinsfolk who is called by this name. 
And they made signs to his father as to what he might wish it to be called. 
And having asked for a writing-table, he wrote saying, John is his name. And they all wondered. 
And his mouth was opened immediately, and his tongue, and he spake, blessing God. 
And fear came upon all who dwelt round about them; and in the whole hill-country of Judaea all these things were the subject of conversation. 
And all who heard them laid them up in their heart, saying, What then will this child be? And {the} Lord's hand was with him. 
And Zacharias his father was filled with {the} Holy Spirit, and prophesied, saying, 
Blessed be {the} Lord the God of Israel, because he has visited and wrought redemption for his people, 
and raised up a horn of deliverance for us in the house of David his servant; 
as he spoke by {the} mouth of his holy prophets, who have been since the world began; 
deliverance from our enemies and out of the hand of all who hate us; 
to fulfil mercy with our fathers and remember his holy covenant, 
{the} oath which he swore to Abraham our father, 
to give us, that, saved out of the hand of our enemies, we should serve him without fear 
in piety and righteousness before him all our days. 
And *thou*, child, shalt be called {the} prophet of {the} Highest; for thou shalt go before the face of {the} Lord to make ready his ways; 
to give knowledge of deliverance to his people by {the} remission of their sins 
on account of {the} bowels of mercy of our God; wherein {the} dayspring from on high has visited us, 
to shine upon them who were sitting in darkness and in {the} shadow of death, to guide our feet into {the} way of peace. 
-And the child grew and was strengthened in spirit; and he was in the deserts until the day of his shewing to Israel. 

Fiindcă mulţi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s'au petrecut printre noi, 
după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului, 
am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, 
ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai. 
În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta. 
Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului. 
N'aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă. 
Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui, 
după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului. 
În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară. 
Atunci un înger al Domnului s'a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere. 
Zaharia s'a spăimîntat, cînd l -a văzut; şi l -a apucat frica. 
Dar îngerul i -a zis: ,,Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan. 
El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. 
Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. 
El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 
Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.`` 
Zaharia a zis îngerului: ,,Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă.`` 
Drept răspuns, îngerul i -a zis: ,,Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună. 
Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor.`` 
Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu. 
Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într'una, şi a rămas mut. 
După ce i s'au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s'a dus acasă. 
Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s'a ţinut ascunsă de tot cinci luni. ,,Căci``, zicea ea, 
,,iată ce mi -a făcut Domnul, cînd Şi -a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni.`` 
În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într'o cetate din Galilea, numită Nazaret, 
la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 
Îngerul a intrat la ea, şi a zis: ,,Plecăciune, ţie, căreia ţi s'a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!`` 
Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta. 
Îngerul i -a zis: ,,Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 
Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. 
El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. 
Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.`` 
Maria a zis îngerului: ,,Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?`` 
Îngerul i -a răspuns: ,,Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. 
Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună. 
Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere. 
Maria a zis: ,,Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!`` Şi îngerul a plecat dela ea. 
Maria s'a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într'o cetate a lui Iuda. 
A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei. 
Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s'a umplut de Duhul Sfînt. 
Ea a strigat cu glas tare: ,,Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău. 
Cum mi -a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 
Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie. 
Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini.`` 
Şi Maria a zis: ,,Sufletul meu măreşte pe Domnul, 
şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu, 
pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, 
pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt, 
şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El. 
El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor. 
A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi. 
Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale. 
A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa, - 
cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac.`` 
Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s'a întors acasă. 
Elisavetei i s'a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu. 
Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea. 
În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să -i pună numele Zaharia, după numele tatălui său. 
Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Nu. Ci are să se cheme Ioan.`` 
Ei i-au zis: ,,Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta.`` 
Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să -i pună numele. 
Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: ,,Numele lui este Ioan.`` Şi toţi s'au minunat. 
În clipa aceea, i s'a deschis gura, i s'a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu. 
Pe toţi vecinii i -a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. 
Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: ,,Oare ce va fi pruncul acesta?`` Şi mîna Domnului era într'adevăr cu el. 
Zaharia, tatăl lui, s'a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis: 
,,Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său. 
Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David, 
cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; - 
mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc! 
Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt, 
potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam, 
că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică, 
trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre. 
Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui, 
şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; - 
datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime, 
ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!`` 
Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel. 

Lucas 2

Veja também

Os últimos ensinamentos de Jesus antes da cruz

Relacionamentos segundo a Bíblia: como equilibrar amor, fé e compromisso?