1 He that being often reproved hardeneth his neck, shall suddenly be destroyed, and without remedy.

2 When the righteous increase, the people rejoice; but when the wicked beareth rule, the people mourn.

3 Whoso loveth wisdom rejoiceth his father; but he that is a companion of harlots destroyeth his substance.

4 A king by just judgment establisheth the land; but he that taketh gifts overthroweth it.

5 A man that flattereth his neighbour spreadeth a net for his steps.

6 In the transgression of an evil man there is a snare; but the righteous shall sing and rejoice.

7 The righteous taketh knowledge of the cause of the poor; the wicked understandeth not knowledge.

8 Scornful men set the city in a flame; but the wise turn away anger.

9 If a wise man contendeth with a fool, whether he rage or laugh, he hath no rest.

10 The bloodthirsty hate the perfect, but the upright care for his soul.

11 A fool uttereth all his mind; but a wise man keepeth it back.

12 If a ruler hearken to lying words, all his servants are wicked.

13 The indigent and the oppressor meet together; Jehovah lighteneth the eyes of them both.

14 A king that faithfully judgeth the poor, his throne shall be established for ever.

15 The rod and reproof give wisdom; but a child left to himself bringeth his mother to shame.

16 When the wicked increase, transgression increaseth; but the righteous shall see their fall.

17 Chasten thy son, and he shall give thee rest, and shall give delight unto thy soul.

18 Where there is no vision the people cast off restraint; but happy is he that keepeth the law.

19 A servant is not corrected by words: he understandeth indeed, but he will not answer.

20 Hast thou seen a man hasty in his words? there is more hope of a fool than of him.

21 He that delicately bringeth up his servant from a child, shall in the end have him as a son.

22 An angry man exciteth contention; and a furious man aboundeth in transgression.

23 A man’s pride bringeth him low; but the humble in spirit shall obtain honour.

24 Whoso shareth with a thief hateth his own soul: he heareth the adjuration, and declareth not.

25 The fear of man bringeth a snare; but whoso putteth his confidence in Jehovah is protected.

26 Many seek the ruler’s face; but a man’s right judgment is from Jehovah.

27 An unjust man is an abomination to the righteous; and he that is of upright way is an abomination to the wicked man.

1 Un*1 Sam. 2:25.2 Cron. 36:16. Cap. 1:24-27. om care se împotrivește tuturor mustrărilor

va fi zdrobit deodată și fără leac.

2 Când*Est. 8:15. Cap. 11:10; 28:12,28. se înmulțesc cei buni, poporul se bucură,

dar când stăpânește cel rău, poporul*Est. 3:15. geme.

3 Cine*Cap. 10:1;15:20;27:11. iubește înțelepciunea înveselește pe tatăl său,

dar*Cap. 5:9,10;6:26;28:7.Luca 15:13,30. cine umblă cu curvele risipește averea.

4 Un împărat întărește țara prin dreptate,

dar cine ia mită o nimicește.

5 Cine lingușește pe aproapele său

îi întinde un laț sub pașii lui.

6 În păcatul omului rău este o cursă,

dar cel bun biruiește și se bucură.

7 Cel*Iov 29:16;31:13.Ps. 41:1. bun pricepe pricina săracilor,

dar cel rău nu poate s-o priceapă.

8 Cei*Cap. 11:11. ușuratici aprind focul în cetate,

dar înțelepții potolesc*Ezec. 22:30. mânia.

9 Când se ceartă un înțelept cu un nebun,

să se tot supere sau*Mat. 11:17. să tot râdă, căci pace nu se face.

10 Oamenii*Gen. 4:5,8.1 Ioan 3:12. setoși de sânge urăsc pe omul fără prihană,

dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viața.

11 Nebunul*Jud. 16:17. Cap. 12:16; 14:33. își arată toată patima,

dar înțeleptul o stăpânește.

12 Când cel ce stăpânește dă ascultare cuvintelor mincinoase,

toți slujitorii lui sunt niște răi.

13 Săracul și asupritorul se*Cap. 22:2. întâlnesc,

dar Domnul*Mat. 5:45. le luminează ochii amândurora.

14 Un împărat*Cap. 20:8;25:5. care judecă pe săraci după*Ps. 72:2,4,13,14. adevăr

își va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.

15 Nuiaua*Vers. 17. și certarea dau înțelepciunea,

dar copilul*Cap. 10:1;17:21,25. lăsat de capul lui face rușine mamei sale.

16 Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și păcatul,

dar*Ps. 37:36;58:10;91:8;92:11. cei buni le vor vedea căderea.

17 Pedepsește-ți*Cap. 13:24;19:18;22:15;23:13,14;29:15. fiul, și el îți va da odihnă

și îți va aduce desfătare sufletului.

18 Când*1 Sam. 3:1.Amos 8:11,12. nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu;

dar*Ioan 13:17.Iac. 1:25. ferice de poporul care păzește legea!

19 Nu prin vorbe se pedepsește un rob,

căci, chiar dacă pricepe, n-ascultă.

20 Dacă vezi un om care vorbește nechibzuit,

poți să nădăjduiești mai*Cap. 26:12. mult de la un nebun decât de la el.

21 Slujitorul pe care-l răsfeți din copilărie

la urmă ajunge de se crede fiu.

22 Un om*Cap. 15:18;26:21. mânios stârnește certuri

și un înfuriat face multe păcate.

23 Mândria*Iov 22:29. Cap. 15:33;18:12.Is. 66:2.Dan. 4:30.Mat. 23:12.Luca 14:11;18:14.Fapte 12:23.Iac. 4:6,10.1 Pet. 5:5. unui om îl coboară,

dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.

24 Cine împarte cu un hoț își urăște viața,

aude*Lev. 5:1. blestemul și nu spune nimic.

25 Frica*Gen. 12:12;20:2,11. de oameni este o cursă,

dar cel ce se încrede în Domnul n-are de ce să se teamă.

26 Mulți*Ps. 20:9. Cap. 19:6. umblă după bunăvoința celui ce stăpânește,

dar Domnul este Acela care face dreptate fiecăruia.

27 Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniți,

dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi.