1 Poi Ezechia inviò dei messaggeri a tutto Israele e a Giuda, e scrisse anche lettere a Efraim e a Manasse, perché venissero alla casa dell’Eterno a Gerusalemme, a celebrare la Pasqua in onore dell’Eterno, dell’Iddio d’Israele. 2 Il re, i suoi capi e tutta la comunità, in un consiglio tenuto a Gerusalemme, avevano deciso di celebrare la Pasqua il secondo mese; 3 infatti non la potevano celebrare al tempo dovuto, perché i sacerdoti non si erano santificati in numero sufficiente, e il popolo non si era radunato in Gerusalemme. 4 La cosa piacque al re e a tutta l’assemblea; 5 e stabilirono di proclamare un bando per tutto Israele, da Beer-Sceba fino a Dan, perché la gente venisse a Gerusalemme a celebrare la Pasqua in onore dell’Eterno, dell’Iddio d’Israele; poiché nel passato essa non era stata celebrata in modo generale, secondo quanto è prescritto. 6 I corrieri dunque andarono con le lettere del re e dei suoi capi per tutto Israele e Giuda; e, conformemente all’ordine del re, dissero: "Figli d’Israele, tornate all’Eterno, all’Iddio di Abraamo, di Isacco e d’Israele, affinché egli torni al residuo che di voi è scampato dalle mani dei re d’Assiria. 7 E non siate come i vostri padri e come i vostri fratelli, che sono stati infedeli all’Eterno, all’Iddio dei loro padri, al punto che egli li ha dati in preda alla desolazione, come voi vedete. 8 Ora non indurite il vostro collo, come i vostri padri; date la mano all’Eterno, venite al suo santuario che egli ha santificato per sempre, e servite l’Eterno, il vostro Dio, affinché l’ardente sua ira si ritiri da voi. 9 Infatti, se tornate all’Eterno, i vostri fratelli e i vostri figli troveranno pietà presso coloro che li hanno resi schiavi, e ritorneranno in questo paese; poiché l’Eterno, il vostro Dio, è clemente e misericordioso, e non rivolgerà la faccia lontano da voi, se tornate a lui". 10 Quei corrieri dunque passarono di città in città nel paese di Efraim e di Manasse, e fino a Zabulon; ma la gente si faceva beffe di loro e li derideva. 11 Tuttavia, alcuni uomini di Ascer, di Manasse e di Zabulon si umiliarono, e vennero a Gerusalemme. 12 Anche in Giuda la mano di Dio operò in modo da dare loro un medesimo cuore per mettere a effetto l’ordine del re e dei capi, secondo la parola dell’Eterno. 13 Un grande popolo si riunì a Gerusalemme per celebrare la festa degli azzimi, il secondo mese: fu un’adunanza immensa. 14 Si alzarono e tolsero via gli altari sui quali si offrivano sacrifici a Gerusalemme, tolsero via tutti gli altari sui quali si offrivano profumi, e li gettarono nel torrente Chidron. 15 Poi immolarono l’agnello pasquale, il quattordicesimo giorno del secondo mese. I sacerdoti e i Leviti, i quali, presi da vergogna, si erano santificati, offrirono olocausti nella casa dell’Eterno; 16 e occuparono il posto assegnato loro dalla legge di Mosè, uomo di Dio. I sacerdoti facevano l’aspersione del sangue che ricevevano dalle mani dei Leviti. 17 Siccome ve ne erano molti nell’assemblea che non si erano santificati, i Leviti avevano l’incarico di immolare gli agnelli pasquali, consacrandoli all’Eterno, per tutti quelli che non erano puri. 18 Infatti una grande parte del popolo, molti di Efraim, di Manasse, di Issacar e di Zabulon non si erano purificati, e mangiarono la Pasqua, senza conformarsi a quello che è scritto. Ma Ezechia pregò per loro, dicendo: 19 "L’Eterno, che è buono, perdoni chiunque ha disposto il proprio cuore alla ricerca di Dio, dell’Eterno, che è l’Iddio dei suoi padri, anche senza avere la purificazione richiesta dal santuario". 20 L’Eterno esaudì Ezechia, e perdonò il popolo. 21 Così i figli d’Israele che si trovarono a Gerusalemme, celebrarono la festa degli azzimi per sette giorni con grande gioia; e ogni giorno i Leviti e i sacerdoti celebravano l’Eterno con gli strumenti consacrati per accompagnare le sue lodi. 22 Ezechia parlò al cuore di tutti i Leviti che mostravano grande intelligenza nel servizio dell’Eterno; e si fecero i pasti della festa durante i sette giorni, offrendo sacrifici di ringraziamento, e lodando l’Eterno, l’Iddio dei loro padri. 23 E tutta l’assemblea deliberò di celebrare la festa per altri sette giorni; e la celebrarono con gioia durante questi sette giorni; 24 poiché Ezechia, re di Giuda, aveva donato all’assemblea mille giovenchi e settemila pecore, e anche i capi avevano donato all’assemblea mille tori e diecimila pecore; e i sacerdoti in gran numero si erano santificati. 25 Tutta la comunità di Giuda, i sacerdoti, i Leviti, tutta l’adunanza di quelli venuti da Israele e gli stranieri giunti dal paese d’Israele o stabiliti in Giuda furono in festa. 26 Così vi fu grande gioia a Gerusalemme; dal tempo di Salomone, figlio di Davide, re d’Israele, non c’era stato nulla di simile a Gerusalemme. 27 Poi i sacerdoti Leviti si alzarono e benedissero il popolo, e la loro voce fu udita, e la loro preghiera giunse fino al cielo, fino alla santa dimora dell’Eterno.

1 Ezechia a trimis soli în tot Israelul și Iuda și a scris scrisori și lui Efraim și lui Manase ca să vină la Casa Domnului la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Împăratul, căpeteniile lui și toată adunarea ținuseră sfat la Ierusalim ca Paștele să fie prăznuite în luna*Num. 9:10,11. a doua, 3 căci nu puteau fi prăznuite la vremea*Exod 12:6,18. lor, pentru că preoții nu*Cap. 29:34. se sfințiseră în număr destul de mare și poporul nu se adunase la Ierusalim. 4 Lucrul având încuviințarea împăratului și a întregii adunări, 5 au hotărât să dea de veste în tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim să prăznuiască Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului lui Israel. Căci de mult nu mai fuseseră prăznuite după cum era scris. 6 Alergătorii s-au dus cu scrisorile împăratului și căpeteniilor lui în tot Israelul și Iuda. Și, după porunca împăratului, au zis: „Copii ai lui Israel, întoarceți-vă*Ier. 4:1.Ioel 2:13. la Domnul Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, ca să Se întoarcă și El la voi, rămășiță scăpată din mâna împăraților*2 Împ. 15:19,29. Asiriei! 7 Nu fiți*Ezec. 20:18. ca părinții voștri și ca frații voștri, care au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului părinților lor și pe care de aceea i-a dat pradă pustiirii*Cap. 29:8., cum vedeți. 8 Nu vă înțepeniți grumazul*Deut. 10:16. ca părinții voștri; dați mâna Domnului, veniți la Sfântul Lui Locaș, pe care l-a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului Dumnezeului vostru, pentru ca mânia*Cap. 29:10. Lui aprinsă să se abată de la voi. 9 Dacă vă întoarceți la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi milă*Ps. 106:46. la cei ce i-au luat robi și se vor întoarce în țară. Căci Domnul Dumnezeul vostru este milostiv*Exod 34:6. și îndurător și nu-Și va întoarce Fața de la voi, dacă vă întoarceți*Is. 55:7. la El." 10 Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin țara lui Efraim și Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau și își băteau*Cap. 36:16. joc de ei. 11 Însă câțiva oameni*Cap. 11:16. Vers. 18,21. din Așer, din Manase și Zabulon s-au smerit și au venit la Ierusalim. 12 În Iuda, de asemenea, mâna*Filip. 2:13. lui Dumnezeu a lucrat și le-a dat o singură inimă ca să-i facă să împlinească porunca împăratului și a căpeteniilor, după Cuvântul*Cap. 29:25. Domnului. 13 Un popor în mare număr s-a adunat la Ierusalim să prăznuiască Sărbătoarea Azimilor în luna a doua: a fost o adunare foarte mare. 14 S-au sculat și au îndepărtat altarele*Cap. 28:24. pe care se jertfea în Ierusalim și pe toate acelea pe care se aducea tămâie și le-au aruncat în pârâul Chedron. 15 Au jertfit apoi Paștele în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoții și leviții, plini de rușine*Cap. 29:34., s-au sfințit și au adus arderi-de-tot în Casa Domnului. 16 Ei ședeau în locul lor obișnuit, după legea lui Moise, omul lui Dumnezeu, și preoții stropeau sângele pe care-l luau din mâna leviților. 17 Fiindcă în adunare erau mulți inși care nu se sfințiseră, leviții*Cap. 29:34. au înjunghiat ei jertfele de Paște pentru toți cei ce nu erau curați, ca să le închine Domnului. 18 Căci o mare parte din popor, mulți*Vers. 11. din Efraim, Manase, Isahar și Zabulon, nu se curățiseră și au*Exod 12:43. mâncat Paștele nu după cele scrise. Dar Ezechia s-a rugat pentru ei zicând: „Domnul, care este bun, să ierte pe toți 19 cei ce și-au*Cap. 19:3. pus inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinților lor, măcar că n-au făcut sfânta curățire!" 20 Domnul a ascultat pe Ezechia și a iertat poporul. 21 Astfel, copiii lui Israel care se aflau la Ierusalim au prăznuit Sărbătoarea*Exod 12:15;13:6. Azimilor șapte zile, cu mare bucurie. Și, în fiecare zi, leviții și preoții lăudau pe Domnul cu instrumente care răsunau în cinstea Lui. 22 Ezechia a vorbit inimii tuturor leviților, care arătau o mare*Deut. 33:10. Cap. 17:9; 35:3. pricepere pentru slujba Domnului. Șapte zile au mâncat dobitoacele jertfite, aducând jertfe de mulțumire și lăudând*Ezra 10:11. pe Domnul Dumnezeul părinților lor. 23 Toată adunarea a fost de părere să mai prăznuiască alte*1 Împ. 8:65. șapte zile. Și au prăznuit cu bucurie încă șapte zile. 24 Căci Ezechia, împăratul lui Iuda, dăduse*Cap. 35:7,8. adunării o mie de viței și șapte mii de oi, iar căpeteniile i-au dat o mie de viței și zece mii de oi, și mulți preoți se*Cap. 29:34. sfințiseră. 25 Și s-a bucurat toată adunarea lui Iuda, și preoții, și leviții, și tot poporul venit*Vers. 11,18. din Israel, și străinii veniți din țara lui Israel sau așezați în Iuda. 26 A fost mare veselie la Ierusalim. De pe vremea lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel, nu mai fusese la Ierusalim așa ceva. 27 Preoții și leviții s-au sculat și au binecuvântat*Num. 6:23. poporul. Glasul lor a fost auzit și rugăciunea lor a ajuns până la ceruri, până la locuința sfântă a Domnului.