1 Manasse aveva dodici anni quando cominciò a regnare, e regnò cinquantacinque anni a Gerusalemme. 2 Egli fece ciò che è male agli occhi dell’Eterno, seguendo le abominazioni delle nazioni che l’Eterno aveva scacciato davanti ai figli d’Israele. 3 Ricostruì gli alti luoghi che Ezechia suo padre aveva demolito, eresse altari ai Baali, fece degli idoli di Astarte, e adorò tutto l’esercito del cielo e lo servì. 4 Eresse pure degli altari ad altri dèi nella casa dell’Eterno, riguardo alla quale l’Eterno aveva detto: "In Gerusalemme sarà per sempre il mio nome!". 5 Costruì altari a tutto l’esercito del cielo nei due cortili della casa dell’Eterno. 6 Fece passare i suoi figli per il fuoco nella valle di Ben-Innom; si diede alla magia, agli incantesimi, alla stregoneria, e istituì gli evocatori di spiriti e quelli che predicevano il futuro; si abbandonò interamente a fare ciò che è male agli occhi dell’Eterno, provocandolo a ira. 7 Mise l’immagine scolpita dell’idolo che aveva fatto, nella casa di Dio, riguardo alla quale Dio aveva detto a Davide e a Salomone suo figlio: "In questa casa, e a Gerusalemme, che io ho scelto fra tutte le tribù d’Israele, metterò il mio nome per sempre; 8 e farò in modo che Israele non muova più il piede dal paese che io ho assegnato ai vostri padri, purché essi abbiano cura di mettere in pratica tutto quello che ho comandato loro, cioè tutta la legge, i precetti e le prescrizioni, dati per mezzo di Mosè". 9 Ma Manasse indusse Giuda e gli abitanti di Gerusalemme a sviarsi, e a fare peggio delle nazioni che l’Eterno aveva distrutto davanti ai figli d’Israele. 10 L’Eterno parlò a Manasse e al suo popolo, ma essi non ne tennero conto. 11 Allora l’Eterno fece venire contro di loro i capi dell’esercito del re d’Assiria, che presero Manasse con uncini, lo legarono con catene di bronzo e lo condussero a Babilonia. 12 E quando fu angosciato, egli implorò l’Eterno, il suo Dio, e si umiliò profondamente davanti all’Iddio dei suoi padri. 13 A lui rivolse le sue preghiere, e Dio si arrese a esse, esaudì le sue suppliche, e lo ricondusse a Gerusalemme nel suo regno. Allora Manasse riconobbe che l’Eterno è Dio. 14 Dopo questo, Manasse costruì, fuori della città di Davide, a occidente, verso Ghion nella valle, un muro che si prolungava fino alla porta dei Pesci; lo fece girare intorno a Ofel, e lo tirò su a grande altezza; e pose dei capi militari in tutte le città fortificate di Giuda; 15 tolse dalla casa dell’Eterno gli dèi stranieri e l’idolo, abbatté tutti gli altari che aveva costruito sul monte della casa dell’Eterno e a Gerusalemme, e gettò tutto fuori dalla città. 16 Poi ristabilì l’altare dell’Eterno e vi offrì sopra dei sacrifici di ringraziamento e di lode, e ordinò a Giuda che servisse l’Eterno, l’Iddio d’Israele. 17 Tuttavia il popolo continuava a offrire sacrifici sugli alti luoghi; però, soltanto all’Eterno, al suo Dio. 18 Il resto delle azioni di Manasse, la preghiera che rivolse al suo Dio, e le parole che i veggenti gli rivolsero nel nome dell’Eterno, dell’Iddio d’Israele, sono cose scritte nella storia dei re d’Israele. 19 La sua preghiera, e come Dio si arrese a essa, tutti i suoi peccati e tutte le sue infedeltà, i luoghi dove costruì degli alti luoghi e pose degli idoli di Astarte e delle immagini scolpite, prima che si fosse umiliato, sono cose scritte nel libro di Ozai. 20 Poi Manasse si addormentò con i suoi padri e fu sepolto in casa sua. E Amon, suo figlio, regnò al suo posto.
21 Amon aveva ventidue anni quando cominciò a regnare, e regnò due anni a Gerusalemme. 22 Egli fece ciò che è male agli occhi dell’Eterno, come aveva fatto Manasse suo padre; offriva sacrifici a tutte le immagini scolpite fatte da Manasse suo padre, e le serviva. 23 Egli non si umiliò davanti all’Eterno, come si era umiliato Manasse suo padre; anzi Amon si rese sempre più colpevole. 24 E i suoi servi ordirono una congiura contro di lui e lo uccisero in casa sua. 25 Ma il popolo del paese mise a morte tutti quelli che avevano congiurato contro il re Amon, e fece re, al suo posto, Giosia suo figlio.
1 Manase avea doisprezece2 Împ. 21:1. ani când a ajuns împărat și a domnit cincizeci și cinci de ani la Ierusalim. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, după urâciunileDeut. 18:9. Cap. 28:3. neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3 A zidit iarăși înălțimile pe care le dărâmase2 Împ. 18:4. Cap. 30:14; 31:1; 32:12. tatăl său, Ezechia. A ridicat altare baalilor, a făcut idoliDeut. 16:21. Astarteei, și s-a închinat înaintea întregii oștiriDeut. 17:3. a cerurilor și i-a slujit. 4 A zidit altare în Casa Domnului, măcar că Domnul zisese: „În IerusalimDeut. 12:11.1 Împ. 8:29;9:3. Cap. 6:6;7:16. va fi Numele Meu pe vecie." 5 A zidit altare întregii oștiri a cerurilor, înCap. 4:9. cele două curți ale Casei Domnului. 6 Și-a trecutLev. 18:21.Deut. 18:10.2 Împ. 23:10. Cap. 28:3.Ezec. 23:37,39. fiii prin foc în valea fiilor lui Hinom; umbla cuDeut. 18:10,11. descântece și vrăjitorii și ținea la el oameni care chemau2 Împ. 21:6. duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mânie. 7 A pus2 Împ. 21:7. chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: „În casaPs. 132:14. aceasta și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8 Nu voi mai strămuta pe Israel2 Sam. 7:10. din țara pe care am dat-o părinților voștri, numai să caute să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, învățăturile și poruncile date prin Moise." 9 Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10 Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. 11 Atunci, DomnulDeut. 28:36. a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus înIov 36:8.Ps. 107:10,11. lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. 12 Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit1 Pet. 5:6. adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. 13 I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a1 Cron. 5:20.Ezra 8:23. ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăția lui. Și Manase a cunoscutPs. 9:16.Dan. 4:25. că Domnul este Dumnezeu. 14 După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon1 Împ. 1:33. în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peștilor și cu care a înconjuratCap. 27:3. dealul și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. 15 A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străiniVers. 3,5,7. și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. 16 A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudăLev. 7:12. și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 17 PoporulCap. 32:12. jertfea tot pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului său. 18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul lui și cuvintele prorocilor1 Sam. 9:9. care i-au vorbit în Numele Domnului Dumnezeului lui Israel sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. 19 Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălțimi și a înălțat idoli Astarteei și chipuri cioplite înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. 20 Manase a adormit2 Împ. 21:18. cu părinții săi și a fost îngropat în casa lui. Și, în locul lui, a domnit fiul său Amon.
21 Amon avea douăzeci și doi2 Împ. 21:19. de ani când a ajuns împărat și a domnit doi ani la Ierusalim. 22 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său, Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său, Manase, și le-a slujit. 23 Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cumVers. 12. se smerise tatăl său, Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. 24 Slujitorii lui au uneltit2 Împ. 21:23,24. împotriva lui și l-au omorât în casa lui. 25 Dar poporul țării a ucis pe toți cei ce uneltiseră împotriva împăratului Amon. Și, în locul lui, poporul țării a pus împărat pe fiul său Iosia.