1 Quando Roboamo fu ben stabilito e fortificato nel regno, egli, e tutto Israele con lui, abbandonò la legge dell’Eterno. 2 Il quinto anno del regno di Roboamo, Sisac re d’Egitto, salì contro Gerusalemme, perché essi erano stati infedeli all’Eterno. 3 Egli aveva milleduecento carri e sessantamila cavalieri; con lui venne dall’Egitto un popolo innumerevole di Libi, di Succhei e di Etiopi; 4 si impadronì delle città fortificate che appartenevano a Giuda, e giunse fino a Gerusalemme. 5 E il profeta Semaia si recò da Roboamo e dai capi di Giuda, che si erano raccolti in Gerusalemme all’avvicinarsi di Sisac, e disse loro: "Così dice l’Eterno: ‘Voi avete abbandonato me, quindi anche io ho abbandonato voi nelle mani di Sisac’". 6 Allora i prìncipi d’Israele e il re si umiliarono, e dissero: "L’Eterno è giusto". 7 Quando l’Eterno vide che si erano umiliati, la parola dell’Eterno fu rivolta a Semaia così: "Essi si sono umiliati; io non li distruggerò, ma fra poco concederò loro un mezzo di scampo, e la mia ira non si riverserà su Gerusalemme per mezzo di Sisac. 8 Tuttavia gli saranno sottomessi, e impareranno la differenza che c’è tra servire a me e servire i regni degli altri paesi". 9 Sisac, re d’Egitto, salì dunque contro Gerusalemme e portò via i tesori della casa dell’Eterno e i tesori della casa del re, portò via ogni cosa; prese anche gli scudi d’oro che Salomone aveva fatti; 10 il re Roboamo, al posto di quelli, fece fare degli scudi di bronzo, e li affidò ai capitani della guardia che custodiva la porta della casa del re. 11 Ogni volta che il re entrava nella casa dell’Eterno, quelli della guardia venivano e li portavano; poi li riportavano nella sala della guardia. 12 Così, perché egli si era umiliato, l’Eterno ritirò la sua ira da lui e non volle distruggerlo del tutto; in Giuda c’erano anche delle cose buone. 13 Il re Roboamo dunque si consolidò in Gerusalemme, e continuò a regnare. Aveva quarantuno anni quando cominciò a regnare e regnò diciassette anni a Gerusalemme, la città che l’Eterno si era scelta fra tutte le tribù d’Israele, per stabilirvi il suo nome. Sua madre si chiamava Naama, l’Ammonita. 14 Ed egli fece il male, perché non applicò il suo cuore alla ricerca dell’Eterno. 15 Le azioni di Roboamo, le prime e le ultime, sono scritte nelle storie del profeta Semaia e di Iddo, il veggente, nei registri genealogici. E ci fu guerra continua fra Roboamo e Geroboamo. 16 Poi Roboamo si addormentò con i suoi padri e fu sepolto nella città di Davide. E Abiia, suo figlio, regnò al suo posto.

1 Când*Cap. 11:17. s-a întărit Roboam în domnie și a căpătat putere, a părăsit*1 Împ. 14:22-24. Legea Domnului, și tot Israelul a părăsit-o împreună cu el. 2 În al cincilea*1 Împ. 14:24,25. an al domniei lui Roboam, Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva Ierusalimului, pentru că păcătuiseră împotriva Domnului. 3 Avea o mie două sute de care și șaizeci de mii de călăreți și, împreună cu el, a venit din Egipt un popor fără număr, dintre libieni*Cap. 16:8., suchieni și etiopieni. 4 A luat cetățile întărite ale lui Iuda și a ajuns până la Ierusalim. 5 Atunci, prorocul*Cap. 11:2. Șemaia s-a dus la Roboam și la căpeteniile lui Iuda, care se adunaseră în Ierusalim la apropierea lui Șișac, și le-a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Voi*Cap. 15:2. M-ați părăsit; vă părăsesc și Eu și vă dau în mâinile lui Șișac.’" 6 Căpeteniile lui Israel și împăratul s-au smerit*Iac. 4:10. și au zis: „Domnul este*Exod 9:27. drept!" 7 Și, dacă a văzut Domnul că s-au smerit, cuvântul Domnului a*1 Împ. 21:28,29. vorbit astfel lui Șemaia: „S-au smerit, nu-i voi nimici, nu voi zăbovi să le vin în ajutor și mânia Mea nu va veni asupra Ierusalimului prin Șișac, 8 dar îi vor fi supuși*Is. 26:13. și vor ști ce înseamnă să-Mi slujească Mie*Deut. 28:47,48. sau să slujească împărățiilor altor țări." 9 Șișac, împăratul Egiptului, s-a suit*1 Împ. 14:25,26. împotriva Ierusalimului. A luat vistieriile Casei Domnului și vistieriile casei împăratului, a luat tot. A luat scuturile de aur pe care le făcuse*1 Împ. 10:16,17. Cap. 9:15,16. Solomon. 10 Împăratul Roboam a făcut în locul lor niște scuturi de aramă și le-a dat în grija căpeteniilor*2 Sam. 8:18. alergătorilor, care păzeau intrarea casei împăratului. 11 Ori de câte ori se ducea împăratul la Casa Domnului, alergătorii veneau și le purtau înaintea lui, apoi le aduceau iarăși în odaia alergătorilor. 12 Pentru că Roboam se smerise, Domnul Și-a abătut mânia de la el și nu l-a nimicit de tot. Și tot mai era ceva bun în Iuda. 13 Împăratul Roboam s-a întărit în Ierusalim și a domnit. Avea patruzeci și unu*1 Împ. 14:21. de ani când a ajuns împărat și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalim, cetatea*Cap. 6:6. pe care o alesese Domnul din toate semințiile lui Israel ca să-Și pună Numele în ea. Mama sa se numea Naama, Amonita. 14 El a făcut lucruri rele, pentru că nu și-a pus inima să caute pe Domnul. 15 Faptele lui Roboam, cele dintâi și cele de pe urmă, nu sunt scrise oare în cartea prorocului Șemaia și a prorocului Ido*Cap. 9:29;13:22., în cărțile spițelor de neam?

Totdeauna a fost război*1 Împ. 14:30. între Roboam și Ieroboam. 16 Roboam a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în cetatea lui David. Și, în locul lui, a domnit fiul său Abia*1 Împ. 14:31..