1 BEATO l’uomo che non è camminato nel consiglio degli empi, E non si è fermato nella via de’ peccatori, E non è seduto nella sedia degli schernitori.

2 Anzi il cui diletto è nella Legge del Signore, E medita in essa giorno e notte.

3 Egli sarà come un albero piantato presso a ruscelli d’acque, Il quale rende il suo frutto nella sua stagione, E le cui frondi non appassano; E tutto quello ch’egli farà, prospererà

4 Così non saranno già gli empi; Anzi saranno come pula sospinta dal vento.

5 Perciò gli empi non istaranno ritti nel giudicio, Nè i peccatori nella raunanza de’ giusti.

6 Perciocchè il Signore conosce la via de’ giusti; Ma la via degli empi perirà

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.

4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.

5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.