1 ALLELUIA. Celebrate il Signore; perciocchè egli è buono; Perciocchè la sua benignità è in eterno.
2 Chi potrà raccontar le potenze del Signore? Chi potrà pubblicar tutta la sua lode?
3 Beati coloro che osservano la dirittura, Che fanno ciò ch’è giusto in ogni tempo.
4 Ricordati di me, o Signore, Secondo la tua benevolenza verso il tuo popolo; Visitami colla tua salute;
5 Acciocchè io vegga il bene de’ tuoi eletti, E mi rallegri dell’allegrezza della tua gente, E mi glorii colla tua eredità
6 Noi, e i nostri padri, abbiam peccato, Abbiamo operato iniquamente ed empiamente.
7 I nostri padri in Egitto non considerarono le tue maraviglie, Non si ricordarono della grandezza delle tue benignità; E si ribellarono presso al mare, nel Mar rosso.
8 Ma pure il Signore li salvò per l’amor del suo Nome, Per far nota la sua potenza;
9 E sgridò il Mar rosso, ed esso si seccò; E li fece camminar per gli abissi, come per un deserto.
10 E li salvò di man di coloro che li odiavano, E li riscosse di man del nemico.
11 E le acque copersero i lor nemici; E non ne scampò pure uno
12 Allora credettero alle sue parole; Cantarono la sua lode
13 Ma presto dimenticarono le sue opere; Non aspettarono il suo consiglio;
14 E si accessero di cupidigia nel deserto; E tentarono Iddio nella solitudine.
15 Ed egli diede loro ciò che chiedevano; Ma mandò la magrezza nelle lor persone.
16 Oltre a ciò furono mossi d’invidia contro a Mosè, nel campo; E contro ad Aaronne, il Santo del Signore.
17 La terra si aperse, e tranghiottì Datan, E coperse il seguito di Abiram.
18 E il fuoco arse la lor raunanza; La fiamma divampò gli empi.
19 Fecero un vitello in Horeb, E adorarono una statua di getto;
20 E mutarono la lor gloria In una somiglianza di bue che mangia l’erba.
21 Dimenticarono Iddio, lor Salvatore, Il quale aveva fatte cose grandi in Egitto;
22 Cose maravigliose nel paese di Cam, Tremende al Mar rosso.
23 Onde egli disse di sterminarli; Se non che Mosè, suo eletto, si presentò alla rottura davanti a lui, Per istornar l’ira sua che non distruggesse.
24 Disdegnarono ancora il paese desiderabile; Non credettero alla sua parola.
25 E mormorarono ne’ lor tabernacoli; Non attesero alla voce del Signore.
26 Onde egli alzò loro la mano, Che li farebbe cader nel deserto;
27 E che farebbe cader la lor progenie fra le genti, E che li dispergerebbe per li paesi.
28 Oltre a ciò si congiunsero con Baal-peor, E mangiarono de’ sacrificii de’ morti;
29 E dispettarono Iddio co’ lor fatti, Onde la piaga si avventò a loro.
30 Ma Finees si fece avanti, e fece giudicio; E la piaga fu arrestata.
31 E ciò gli fu reputato per giustizia, Per ogni età, in perpetuo.
32 Provocarono ancora il Signore ad ira presso alla acque di Meriba, Ed avvenne del male a Mosè per loro.
33 Perciocchè inasprirono il suo spirito; Onde egli parlò disavvedutamente colle sue labbra
34 Essi non distrussero i popoli, Che il Signore aveva lor detto;
35 Anzi si mescolarono fra le genti, Ed impararono le loro opere;
36 E servirono a’ loro idoli, E quelli furono loro per laccio;
37 E sacrificarono i lor figluioli. E le lor figliuole a’ demoni;
38 E sparsero il sangue innocente, Il sangue de’ lor figliuoli e delle lor figliuole, I quali sacrificarono agl’idoli di Canaan; E il paese fu contaminato di sangue.
39 Ed essi si contaminarono per le loro opere, E fornicarono per li lor fatti.
40 Onde l’ira del Signore si accese contro al suo popolo, Ed egli abbominò la sua eredità;
41 E li diede in man delle genti; E quelli che li odiavano signoreggiarono sopra loro.
42 E i lor nemici li oppressarono; Ed essi furono abbassati sotto alla lor mano.
43 Egli li riscosse molte volte; Ma essi lo dispettarono co’ lor consigli, Onde furono abbattuti per la loro iniquità.
44 E pure egli ha riguardato, quando sono stati in distretta; Quando ha udito il lor grido;
45 E si è ricordato inverso loro del suo patto, E si è pentito, secondo la grandezza delle sue benignità.
46 Ed ha renduti loro pietosi Tutti quelli che li avevano menati in cattività.
47 Salvaci, o Signore Iddio nostro, E raccoglici d’infra le genti; Acciocchè celebriamo il Nome della tua santità, E ci gloriamo nella tua lode.
48 Benedetto sia il Signore Iddio d’Israele di secolo in secolo. Or dica tutto il popolo: Amen. Alleluia
1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``