1 Salmo di Davide, dato al capo de’ Musici, sopra Seminit SALVA, Signore; perciocchè gli uomini pii son venuti meno, Ed i veraci son mancati fra i figliuoli degli uomini.2 Ciascuno parla con menzogna col suo prossimo, Con labbra lusinghiere; Parlano con un cuor doppio.3 Il Signore ricida tutte le labbra lusinghiere, La lingua che parla altieramente;4 Di coloro che dicono: Noi sarem padroni colle nostre lingue; Le nostre labbra sono appo noi; Chi è signore sopra noi?5 Per la desolazione de’ poveri afflitti, per le strida de’ bisognosi, Ora mi leverò, dice il Signore; Io metterò in salvo quelli contro a cui coloro parlano audacemente.6 Le parole del Signore son parole pure, Argento affinato nel fornello di terra, Purgato per sette volte.7 Tu, Signore, guarda coloro; Preservali da questa generazione in perpetuo.8 Gli empi vanno attorno, Quando i più vili d’infra i figliuoli degli uomini sono innalzati

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.2 Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.3 Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,4 pe cei ce zic: ,,Sîntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sînt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?``5 ,,Pentrucă cei nenorociţi sînt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.``6 Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori. -7 Tu, Doamne, îi vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.8 Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.