Salmos 18 - Bíblia Online

Salmo di Davide, servitor del Signore, il qual pronunzio’ le parole di questo cantico al Signore, nel giorno che il Signore l’ebbe riscosso dalla mano di tutti I suoi nemici, e dalla mano di Saulle; dato al capo de’ Musici. Egli adunque disse: O SIGNORE, mia forza, io ti amerò affettuosamente. 
Il Signore è la mia rocca, e la mia fortezza, e il mio liberatore, Il mio Dio, la mia rupe; io spererò in lui; Il mio scudo, e il corno della mia salute, il mio alto ricetto. 
Io invocai il Signore, a cui si deve ogni lode; E fui salvato da’ miei nemici. 
Doglie di morte mi avevano circondato, E torrenti di scellerati mi avevano spaventato. 
Legami di sepolcro mi avevano intorniato, Lacci di morte mi avevano incontrato. 
Nella mia distretta io invocai il Signore, E gridai all’Iddio mio; Ed egli udì la mia voce dal suo Tempio, E il mio grido pervenne davanti a lui a’ suoi orecchi. 
Allora la terra fu scossa, e tremò; E i fondamenti de’ monti furono smossi E scrollati; perciocchè egli era acceso nell’ira. 
Un fumo gli saliva per le nari, Ed un fuoco consumante per la bocca; Da lui procedevano brace accese. 
Ed egli abbassò i cieli, e discese; E vi era una caligine sotto a’ suoi piedi. 
E cavalcava sopra Cherubini, e volava; Ed era portato a volo sopra l’ale del vento. 
Egli aveva poste delle tenebre per suo nascondimento; Egli avea d’intorno a sè il suo padiglione, Oscurità d’acque, nubi dell’aria. 
Le sue nubi si dileguarono per lo splendore che scoppiava davanti a lui, Con gragnuola e brace accese. 
E il Signore tuonò nel cielo, E l’Altissimo diede fuori la sua voce, Con gragnuola e brace accese. 
Ed avventò le sue saette, e disperse coloro; Egli lanciò folgori, e li mise in rotta. 
E per lo tuo sgridare, o Signore, E per lo soffiar del vento delle tue nari, I canali delle acque apparvero, E i fondamenti del mondo furono scoperti. 
Egli da alto distese la mano e mi prese, E mi trasse, fuori di grandi acque. 
Egli mi riscosse dal mio potente nemico, E da quelli che mi odiavano; perciocchè erano più forti di me. 
Essi erano venuti incontro a me nel giorno della mia calamità; Ma il Signore fu il mio sostegno; 
E mi trasse fuori al largo; Egli mi liberò, perciocchè egli mi gradisce 
Il Signore mi ha fatta retribuzione secondo la mia giustizia; Egli mi ha renduto secondo la purità delle mie mani; 
Perciocchè io ho osservate le vie del Signore, E non mi sono empiamente rivolto dall’Iddio mio; 
Perciocchè io ho tenute davanti a me tutte le sue leggi, E non ho rimossi d’innanzi a me i suoi statuti. 
E sono stato intiero inverso lui, E mi son guardato dalla mia iniquità. 
E il Signore mi ha renduto secondo la mia giustizia, Secondo la purità delle mie mani nel suo cospetto. 
Tu ti mostri pietoso inverso l’uomo pio, Intiero inverso l’uomo intiero. 
Tu ti mostri puro col puro, E procedi ritrosamente col perverso; 
Perciocchè tu sei quel che salvi la gente afflitta, Ed abbassi gli occhi altieri; 
Perciocchè tu sei quel che fai risplendere la mia lampana; Il Signore Iddio mio allumina le mie tenebre; 
Perciocchè per la tua virtù io rompo tutta una schiera; E per la virtù dell’Iddio mio salgo sopra il muro. 
La via di Dio è intiera; La parola del Signore è purgata col fuoco; Egli è lo scudo di tutti coloro che sperano in lui. 
Perciocchè chi è Dio, fuor che il Signore? E chi è Rocca, fuor che l’Iddio nostro? 
Iddio è quel che mi cinge di prodezza, E che ha appianata la mia via. 
Egli rende i miei piedi simili a quelli delle cerve, E mi fa star ritto in su i miei alti luoghi. 
Egli ammaestra le mie mani alla battaglia; E colle mie braccia un arco di rame è rotto. 
Tu mi hai ancora dato lo scudo della tua salvezza; E la tua destra mi ha sostenuto, E la tua benignità mi ha accresciuto. 
Tu hai allargati i miei passi sotto di me; E le mie calcagna non son vacillate. 
Io ho perseguitati i miei nemici, e li ho aggiunti; E non me ne son tornato indietro, finchè non li abbia distrutti. 
Io li ho rotti, e non son potuti risorgere; Mi son caduti sotto i piedi. 
E tu mi hai cinto di prodezza per la guerra; Ed hai abbattuti sotto di me quelli che si levavano contro a me. 
Ed hai fatto voltar le spalle a’ miei nemici davanti a me; Ed io ho distrutti quelli che mi odiavano. 
Essi gridarono, ma non vi fu chi li salvasse; Gridarono al Signore, ma egli non rispose loro. 
Ed io li ho tritati, come polvere esposta al vento; Io li ho spazzati via, come il fango delle strade. 
Tu mi hai scampato dalle brighe del popolo; Tu mi hai costituito capo di nazioni; Il popolo che io non conosceva mi è stato sottoposto. 
Al solo udir degli orecchi si son ridotti sotto la mia ubbidienza; Gli stranieri si sono infinti inverso me. 
Gli stranieri son divenuti fiacchi, Ed hanno tremato di paura, fin dentro a’ lor ripari. 
Viva il Signore, e benedetta sia la mia Rocca; E sia esaltato l’Iddio della mia salute; 
Iddio che mi dà il modo di far le mie vendette, E che mi sottomette i popoli. 
Che mi scampa da’ miei nemici, Ed anche mi solleva d’infra quelli che mi assaltano, E mi riscuote dall’uomo violento. 
Perciò, o Signore, io ti celebrerò fra le genti, E salmeggerò al tuo Nome; 
Il quale rende magnifiche le vittorie del suo re, Ed usa benignità inverso Davide suo unto, E inverso la sua progenie in perpetuo 

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! 
Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea! 
Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei. 
Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii; 
mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii. 
Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui. 
Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase. 
Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea. 
A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. 
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului. 
Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri. 
Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc. 
Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc. 
A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă. 
Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale. 
El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7. 
m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine. 
Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu. 
El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte. 
Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele: 
căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. 
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui. 
Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea. 
Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui. 
Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit; 
cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui. 
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe. 
Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu. 
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. 
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. 
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru? 
Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă. 
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele 
El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă. 
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare. 
Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele. 
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc. 
Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele. 
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele. 
Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc. 
Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde! 
Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe. 
Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus. 
El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc. 
Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor. 
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele, 
Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele, 
şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor. 
Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău. 
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie. 

Salmos 19

Veja também

O que a Bíblia diz sobre o perdão de pecados?

5 parábolas de Jesus e seus ensinamentos sobre o Reino de Deus