1 Cantico di Salmo de’ figliuoli di Core. IL Signore è grande, e molto glorioso Nella Città dell’Iddio nostro, nel monte della sua santità.2 Il monte di Sion, il fondo verso il Settentrione, La Città del gran Re È in bella contrada, è la gioia di tutta la terra.3 Iddio è riconosciuto ne’ palazzi di essa, per alta fortezza.4 Perciocchè ecco, i re si erano adunati, Ed erano tutti insieme passati oltre.5 Come prima la videro, furono attoniti, Si smarrirono, si affrettarono a fuggire.6 Tremore li colse quivi; Doglia, come di donna che partorisce.7 Furono rotti come per lo vento orientale Che rompe le navi di Tarsis8 Come avevamo udito, così abbiam veduto, Nella Città del Signor degli eserciti, Nella Città dell’Iddio nostro; Iddio la stabilirà in perpetuo. Sela.9 O Dio, noi abbiamo, chetamente aspettata la tua benignità Dentro al tuo Tempio.10 O Dio, quale è il tuo Nome, Tale è la tua lode, infino all’estremità della terra; La tua destra è piena di giustizia.11 Il monte di Sion si rallegrerà, Le figliuole di Giuda festeggeranno, per li tuoi giudicii.12 Circuite Sion, e andate attorno a lei, Contate le sue torri.13 Ponete mente alle bastie, Mirate l’altezza de’ suoi palazzi; Acciocchè lo raccontiate all’età a venire.14 Perciocchè questo Dio è il nostro Dio in sempiterno; Egli ci guiderà infino alla morte

1 (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.2 Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.3 Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.4 Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,5 au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.6 I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.7 Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.8 Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!10 Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.11 Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.12 Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,13 priviţi -i întăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.