1 Am zis*Luca 12:19.Is. 50:11. inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și gustă fericirea." Dar iată că și aceasta este o deșertăciune. 2 Am zis*Prov. 14:13. Cap. 7:6. râsului: „Ești o nebunie!" și veseliei: „Ce te înșeli degeaba?" 3 Am hotărât*Cap. 1:17. în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înțelepciune, și să stăruiesc astfel în nebunie până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieții lor. 4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, 5 mi-am făcut grădini și livezi de pomi și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. 6 Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. 7 Am cumpărat robi și roabe și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi mai mult decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am strâns*1 Împ. 9:28;10:10. argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor oamenilor: o mulțime de femei. 9 Am ajuns*Cap. 1:16. mare, mai mare decât toți cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înțelepciunea. 10 Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, și aceasta*Cap. 3:22;5:18;9:9. mi-a fost partea din toată osteneala mea. 11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deșertăciune*Cap. 1:3,14. și goană după vânt și că nu este nimic trainic sub soare. 12 Atunci mi-am întors privirile spre înțelepciune, prostie și nebunie*Cap. 1:17;7:25.. – Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut și mai înainte. – 13 Și am văzut că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul. 14 Înțeleptul*Prov. 17:24. Cap. 8:1. își are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că și unul, și altul au aceeași*Ps. 49:10. Cap. 9:2,3,11. soartă. 15 Și am zis în inima mea: „Dacă și eu voi avea aceeași soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înțelept?" Și am zis în inima mea: „Și aceasta este o deșertăciune." 16 Căci pomenirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare, totul este uitat. Și apoi și înțeleptul moare, și nebunul! 17 Atunci am urât viața, căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. 18 Mi-am urât până și toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las*Ps. 49:10. omului care vine după mine, ca să se bucure de ea. 19 Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă și înțelepciune sub soare. Și aceasta este o deșertăciune. 20 Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare. 21 Căci este câte un om care a muncit cu înțelepciune, cu pricepere și cu izbândă, și lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22 Căci*Cap. 1:3;3:9., drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui și din toată străduința inimii lui, cu care se trudește sub soare? 23 Toate zilele lui sunt pline de durere*Iov 5:7;14:1., și truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este o deșertăciune. 24 Nu*Cap. 3:12,13,22;5:18;8:15. este altă fericire pentru om decât să mănânce și să bea și să-și înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Cine, în adevăr, poate să mănânce și să se bucure fără El? 26 Căci El dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie, dar celui păcătos îi dă grija să strângă și s-adune, ca să dea*Iov 27:16,17.Prov. 28:8. celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este o deșertăciune și goană după vânt.

1 我自己心里说："来吧，我用享乐试试你，让你看看有甚么好处。"想不到，这也是虚空。2 对嬉笑，我说："那是狂妄"；对享乐，我说："这有甚么作用呢？"3 我心里筹思，怎样用酒使我的身体畅快，又保持愚昧，但我的内心仍由智慧引导；直到我看明世人，在诸天之下一生有限的年日中所行的，对他们有益的是甚么。

4 我大事发展：为自己建造房屋，栽种葡萄园，5 修造园囿和庭园，在园中栽种各类果树，6 挖造水池，用来浇灌培植树木的林园。7 我买了仆婢，也有生在家中的奴仆；又拥有大群牛羊，胜过任何比我先在耶路撒冷的人所拥有的。8 我又为自己积蓄金银，以及列王和各省的财宝。我又为自己招募男女歌手，收纳许多妃嫔，是世人所以为乐的。9 于是我就日渐昌大，超过任何比我先在耶路撒冷的人；我的智慧仍然与我同在。10 我眼中所求的，我都不禁止；我心所喜欢的，我都没抑制。我的心因我的一切劳碌而快乐，这就是我从一切劳碌中所得的分。11 然后，我省察我手所作的一切，和我劳碌所成就的，想不到一切都是虚空，都是捕风，在日光之下毫无益处。

12 我转过来观察智慧、狂妄和愚昧。王的继承人还能作甚么呢？只不过作先前作过的罢了。13 于是我看出智慧胜过愚昧，如同光明胜过黑暗一样。14 智慧人的眼目明亮，愚昧人却走在黑暗中。我也知道同一的命运要临到这两种人身上。15 我自己心里说："临到愚昧人身上的，也必临到我身上；那么，我为甚么要更有智慧呢？"于是我心里说："这也是虚空。"16 因为智慧人和愚昧人一样，没有人永远记念他们，在未来的日子里，都会被人遗忘。可叹智慧人跟愚昧人一样，终必死亡。17 因此我恨恶生命，因为在日光之下所发生的事，都使我厌烦。一切都是虚空，都是捕风。

18 我恨恶我的一切劳碌，就是我在日光之下的劳碌，因为我不得不把劳碌的成果留给后人。19 那人将来是智是愚，有谁晓得呢？可是他竟要掌管一切我劳碌得来的，就是我在日光之下用智慧得来的。这又是虚空。20 于是我转念，对日光之下我所劳碌的一切，心感绝望；21 因为人用智慧、知识和技能所劳碌得来的，却必须留给未曾劳碌的人为分。这也是虚空，是极大的憾事。22 人的一切劳碌和操心，就是他在日光之下所劳碌的，对自己有甚么益处呢？23 其实终其一生，他的担子既痛苦又烦恼，在夜间也不能安心。这也是虚空。

24 人最好是吃喝，在自己的劳碌中自得其乐；我看这也是出于　神的手。25 离开了他*"离开了他"：《马索拉文本》作"除了我"；现参照《七十士译本》等古译本翻译，谁能有吃的呢？谁能享乐呢？26 　神把智慧、知识和喜乐赐给他所喜悦的人，却使罪人作收集和积聚的差事，把所得的归给　神所喜悦的人。这也是虚空，也是捕风。