1 Cuvintele EclesiastuluiVers. 12. Cap. 7:27;12:8-10., fiul lui David, împăratul Ierusalimului. 2 O, deșertăciunePs. 39:5,6;62:9;144:4. Cap. 12:8. a deșertăciunilor, zice Eclesiastul, o, deșertăciune a deșertăciunilor! TotulRom. 8:20. este deșertăciune. 3 CeCap. 2:22;3:9. folos are omul din toată truda pe care și-o dă sub soare? 4 Un neam trece, altul vine șiPs. 104:5;119:90. pământul rămâne veșnic în picioare. 5 SoarelePs. 19:5,6. răsare, apune și aleargă spre locul de unde răsare din nou. 6 VântulIoan 3:8. suflă spre miazăzi și se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăși se întoarce și începe din nou aceleași rotituri. 7 ToateIov 38:10.Ps. 104:8,9. râurile se varsă în mare, și marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăși să pornească de acolo. 8 Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, așa cum nu se poate spune; ochiulProv. 27:20. nu se mai satură privind și urechea nu obosește auzind. 9 CeCap. 3:15. a fost va mai fi și ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. 10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!", de mult lucrul acela era și în veacurile dinaintea noastră. 11 Nimeni nu-și mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; și ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.
12 EuVers. 1., Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. 13 Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc cu înțelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicireGen. 3:19. Cap. 3:10. plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 14 Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt! 15 CeCap. 7:13. este strâmb nu se poate îndrepta și ce lipsește nu poate fi trecut la număr. 16 Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit și am întrecut1 Împ. 3:12,13;4:30;10:7,23. Cap. 2:9. în înțelepciune pe toți cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim și mintea mea a văzut multă înțelepciune și știință." 17 Mi-am pusCap. 2:3,12;7:23,25.1 Tes. 5:21. inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc prostia și nebunia. Dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt. 18 Căci unde esteCap. 12:12. multă înțelepciune, este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere.
1 以下是传道者,就是在耶路撒冷作王、大卫的儿子所说的话。
2 传道者说:虚空的虚空。
虚空的虚空,一切都是虚空。
3 人的一切劳碌,就是他在日光之下的劳碌,
对自己有甚么益处呢?
4 一代过去,一代又来,
地却永远存在。
5 太阳升起,太阳落下,
匆忙回到它上升之处。
6 风向南刮,又往北转,
循环周行,旋转不息。
7 江河向海里流,海却不满溢;
江河之水归回本源,循环流转。
8 万事都令人厌倦,
人说,说不尽;
眼看,看不饱;
耳听,听不足。
9 已有的事必再有,
作过的事必再作;
日光之下并无新事。
10 有甚么事人可以说:
"看啊!这是新的"?
其实,很久之前已经有了,
在我们之前早就有了。
11 以前的事,无人记念;
将来的事,后来的人也不追忆。
12 那时,我传道者在耶路撒冷作以色列的王。13 我曾用智慧专心寻求查究天下所发生的一切事;原来 神给予世人的,是劳苦的担子,叫他们为此烦恼。14 我看过日光之下所发生的一切事,不料,一切都是虚空,都是捕风。15 弯曲的,不能弄直;缺少的,不能数算。16 我自己心里说:"我得了极大的智慧,胜过所有在我以前统治耶路撒冷的人;我见识了许多智慧与知识。"17 我又专心究察智慧和知识,狂妄和愚昧,才知道这也是捕风。18 因为多有智慧,就多有烦恼;加增知识,就加增痛苦。