1 Iosif s-a dus*Cap. 46:31. să înștiințeze pe Faraon și i-a spus: „Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii și cu tot avutul lor; și sunt în ținutul Gosen*Cap. 45:10;46:28.." 2 A luat pe cinci din frații lui și i-a adus înaintea*Fapte 7:13. lui Faraon. 3 Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: „Cu ce*Cap. 46:33. vă îndeletniciți?" Ei au răspuns lui Faraon: „Robii*Cap. 46:34. tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri." 4 Și au mai zis lui Faraon: „Noi am venit ca să locuim*Cap. 15:13.Deut. 26:5. o vreme aici în țară, pentru că nu mai este pășune pentru oile robilor tăi și este o mare foamete*Cap. 43:1.Fapte 7:11. în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul*Cap. 46:34. Gosen." 5 Faraon a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului*Cap. 20:15. este deschisă înaintea ta; așază pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul*Vers. 4. Gosen și, dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune-i în fruntea turmelor mele." 7 Iosif a adus pe tatăl său Iacov și l-a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvântat pe Faraon. 8 Faraon a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?" 9 Iacov a răspuns lui Faraon: „Zilele*Ps. 39:12.Evr. 11:9,13. anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține*Iov 14:1. la număr și rele și n-au*Cap. 25:7;35:28. atins zilele anilor vieții părinților mei în timpul călătoriei lor." 10 Iacov a binecuvântat*Vers. 7. iarăși pe Faraon și a plecat dinaintea lui Faraon. 11 Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses*Exod 1:11;12:37., cum*Vers. 6. poruncise Faraon. 12 Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului*Cap. 41:30.Fapte 7:11. și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei. 14 Iosif*Cap. 41:56. a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care-l cumpărau oamenii și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon. 15 Când s-a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și au zis: „Dă-ne pâine! Pentru ce*Vers. 19. să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem." 16 Iosif a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint." 17 Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi și în schimbul măgarilor. Le-a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor. 18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i-au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sfârșit și turmele de vite au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi și pământurile noastre? Cumpără-ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pământurile noastre. Dă-ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim și să nu ne rămână pământurile pustii." 20 Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pământurile Egiptului; căci egiptenii și-au vândut fiecare ogorul, pentru că îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l-a mutat în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă. 22 Numai*Ezra 7:24. pământurile preoților nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vândut pământurile. 23 Iosif a zis poporului: „V-am cumpărat azi cu pământurile voastre pentru Faraon; iată, vă dau sămânță, ca să puteți semăna pământul. 24 La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, ca să semănați ogoarele și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sunt în casele voastre." 25 Ei au zis: „Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm*Cap. 33:15. trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon." 26 Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi și după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai*Vers. 22. pământurile preoților nu sunt ale lui Faraon.

27 Israel a locuit*Vers. 11. în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s-au înstărit, au crescut*Cap. 46:3. și s-au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s-a apropiat*Deut. 31:14.1 Împ. 2:1. Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif și i-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune*Cap. 24:2., rogu-te, mâna sub coapsa mea și poartă-te*Cap. 24:49. cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi*Cap. 50:25. în Egipt. 30 Ci, când mă voi*2 Sam. 19:37. culca lângă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt și să mă îngropi*Cap. 49:29;50:5,13. în mormântul lor." Iosif a răspuns: „Voi face după cuvântul tău." 31 Iacov a zis: „Jură-mi." Și Iosif i-a jurat. Apoi Israel*Cap. 48:2.1 Împ. 1:47.Evr. 11:21. s-a plecat cu fața pe căpătâiul patului.

1 约瑟进去禀告法老，说："我的父亲和兄弟们，带着他们的牛羊和他们所有的一切，都从迦南地来了，现在就在歌珊地。"2 约瑟从他所有的兄弟当中，挑选了五个人，把他们带到法老面前。3 法老问约瑟的兄弟们说："你们是作甚么的？"他们回答法老："仆人们是牧羊人，我们和我们的祖先都是一样。"4 他们又对法老说："我们来是要在这地寄居，因为迦南地的饥荒严重，你仆人们的羊群没有草吃，所以，现在求你容许你仆人住在歌珊地。"5 法老对约瑟说："你的父亲和兄弟们到你这里来了；6 埃及地都在你面前，你只管叫你的父亲和兄弟们住在这地最好的地方，他们可以住在歌珊地。你如果知道他们中间有能干的人，可以派他们看管我的牲畜。"

7 约瑟把他父亲雅各带到法老面前，雅各就给法老祝福。8 法老问雅各："你有多大年纪了？"9 雅各回答法老："我寄居在世的年日是一百三十岁。我一生的年日又少又苦，不及我祖先寄居在世的年日。"10 雅各又给法老祝福，然后离开法老出去了。11 约瑟照着法老的吩咐安置他的父亲和兄弟们，把兰塞地，就是埃及地最好的地方，给他们作产业。12 约瑟照着孩子的数目，用粮食供养他的父亲、兄弟们，以及父亲的家人。

13 那时，遍地都没有粮食，因为饥荒非常严重。埃及地和迦南地的人，因为饥荒的缘故都饿昏了。14 约瑟收集了埃及地和迦南地所有的银子，就是众人买粮的银子；约瑟就把那些银子交到法老的王宫去。15 埃及地和迦南地的银子都用尽了，埃及众人就来到约瑟那里，说："银子已用完了。求你给我们粮食吧，我们为甚么要饿死在你面前呢？"16 约瑟回答："如果银子用完了，可以把你们的牲畜给我，我就把粮食给你们，交换你们的牲畜。"17 于是，他们把牲畜带到约瑟那里，约瑟就把粮食给他们，交换他们的马匹、羊群、牛群和驴。那一年，约瑟就用粮食交换他们所有的牲畜，来养活他们。18 那一年过后，第二年他们又来到约瑟那里，对他说："我们不向我主隐瞒，我们的银子都用尽了，牲畜也归了我主；在我主面前，除了我们的身体和田地以外，甚么也没有剩下了。19 为甚么我们和我们的田地要在你面前消灭呢？求你用粮食买我们和我们的田地，我们和田地就必为法老效劳了。又求你给我们谷种，使我们可以活着，不至死亡，田地也不至荒芜。"

20 于是，约瑟为法老买了埃及所有的田地，因为埃及人遭遇了严重的饥荒，各人都卖了自己的田地。这样，那地就都归法老所有。21 至于人民，约瑟使他们作奴仆*按照《马索拉文本》，"使他们作奴仆"作"把他们迁到城市里去"；现参照其他抄本及古译本翻译，从埃及境内的一端，直到另一端。22 只有祭司的田地，约瑟没有买，因为祭司有从法老所得的粮饷；他们可以吃法老所给的粮饷，所以没有卖自己的田地。23 约瑟对人民说："看哪，我今日为法老买了你们和你们的田地。这里有谷种给你们，你们可以种地。24 到了收割的时候，你们要把五分之一给法老，其余四分可以归你们自己，作田里的种子，又作你们以及你们家人和孩子的食物。"25 他们说："你救了我们；愿我们在我主面前得蒙喜悦，我们就作法老的奴仆。"26 于是，约瑟为埃及的田地立了一个法例，直到今日还有效，就是五分之一归给法老；只有祭司的田地不归给法老。

27 以色列人住在埃及国的歌珊地，他们在那里置业繁衍，人数非常众多。28 雅各在埃及地住了十七年；他一生的寿数是一百四十七岁。29 以色列的死期快到了，就把他儿子约瑟叫了来，对他说："如果我在你面前蒙你喜悦，请你把手放在我的大腿底下起誓，要以慈爱和诚实对待我，不要把我埋葬在埃及。30 我与我的祖先同睡的时候，你要把我从埃及带出去，埋葬在他们的墓地里。"约瑟说："我必照着你的话去作。"31 雅各说："你要向我起誓。"约瑟就向他起了誓，于是以色列靠着床头*"靠着床头"有古译本作"倚着杖头"〔参来11:21〕敬拜　神。