1 Poderás tirar com anzol o leviatã, ou ligarás a sua língua com uma corda?
2 Podes pôr um anzol no seu nariz, ou com um gancho furar a sua queixada?
3 Porventura multiplicará as súplicas para contigo, ou brandamente falará?
4 Fará ele aliança contigo, ou o tomarás tu por servo para sempre?
5 Brincarás com ele, como se fora um passarinho, ou o prenderás para tuas meninas?
6 Os teus companheiros farão dele um banquete, ou o repartirão entre os negociantes?
7 Encherás a sua pele de ganchos, ou a sua cabeça com arpões de pescadores?
8 Põe a tua mão sobre ele, lembra-te da peleja, e nunca mais tal intentarás.
9 Eis que é vã a esperança de apanhá-lo; pois não será o homem derrubado só ao vê-lo?
10 Ninguém há tão atrevido, que a despertá-lo se atreva; quem, pois, é aquele que ousa erguer-se diante de mim?
11 Quem primeiro me deu, para que eu haja de retribuir-lhe? Pois o que está debaixo de todos os céus é meu.
12 Não me calarei a respeito dos seus membros, nem da sua grande força, nem a graça da sua compostura.
13 Quem descobrirá a face da sua roupa? Quem entrará na sua couraça dobrada?
14 Quem abrirá as portas do seu rosto? Pois ao redor dos seus dentes está o terror.
15 As suas fortes escamas são o seu orgulho, cada uma fechada como com selo apertado.
16 Uma à outra se chega tão perto, que nem o ar passa por entre elas.
17 Umas às outras se ligam; tanto aderem entre si, que não se podem separar.
18 Cada um dos seus espirros faz resplandecer a luz, e os seus olhos são como as pálpebras da alva.
19 Da sua boca saem tochas; faíscas de fogo saltam dela.
20 Das suas narinas procede fumaça, como de uma panela fervente, ou de uma grande caldeira.
21 O seu hálito faz incender os carvões; e da sua boca sai chama.
22 No seu pescoço reside a força; diante dele até a tristeza salta de prazer.
23 Os músculos da sua carne estão pegados entre si; cada um está firme nele, e nenhum se move.
24 O seu coração é firme como uma pedra e firme como a mó de baixo.
25 Levantando-se ele, tremem os valentes; em razão dos seus abalos se purificam.
26 Se alguém lhe tocar com a espada, essa não poderá penetrar, nem lança, dardo ou flecha.
27 Ele considera o ferro como palha, e o cobre como pau podre.
28 A seta o não fará fugir; as pedras das fundas se lhe tornam em restolho.
29 As pedras atiradas são para ele como arestas, e ri-se do brandir da lança;
30 Debaixo de si tem conchas pontiagudas; estende-se sobre coisas pontiagudas como na lama.
31 As profundezas faz ferver, como uma panela; torna o mar como uma vasilha de ungüento.
32 Após si deixa uma vereda luminosa; parece o abismo tornado em brancura de cãs.
33 Na terra não há coisa que se lhe possa comparar, pois foi feito para estar sem pavor.
34 Ele vê tudo que é alto; é rei sobre todos os filhos da soberba.
1 Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?
2 Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?
3 Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?
4 Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?
5 Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?
6 Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?
7 Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?
8 Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.
9 Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!
10 Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?
11 Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.
12 Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.
13 Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?
14 Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!
15 Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;
16 se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.
17 Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.
18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.
19 Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.
21 Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.
22 Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.
23 Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.
24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.
25 Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.
26 Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.
27 Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.
28 Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.
29 Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.
30 Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.
31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.
32 În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.
33 Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.
34 Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``