1 E houve uma longa guerra entre a casa de Saul e a casa de Davi; porém Davi ia se fortalecendo, mas os da casa de Saul se iam enfraquecendo.

2 E a Davi nasceram filhos em Hebrom; e foi o seu primogênito Amnom, de Ainoã a jizreelita; 3 E seu segundo, Quileabe, de Abigail, mulher de Nabal, o carmelita; e o terceiro Absalão, filho de Maaca, filha de Talmai, rei de Gesur; 4 E o quarto, Adonias, filho de Hagite; e o quinto, Sefatias, filho de Abital; 5 E o sexto, Itreão, de Eglá, também mulher de Davi; estes nasceram a Davi em Hebrom.

6 E, havendo guerra entre a casa de Saul e a casa de Davi, sucedeu que Abner se fez poderoso na casa de Saul.

7 E tinha tido Saul uma concubina, cujo nome era Rispa, filha de Aiá; e disse Is-Bosete a Abner: Por que possuíste a concubina de meu pai?

8 Então se irou muito Abner pelas palavras de Is-Bosete, e disse: Sou eu cabeça de cão, que pertença a Judá? Ainda hoje faço beneficência à casa de Saul, teu pai, a seus irmãos, e a seus amigos, e não te entreguei nas mãos de Davi, e tu hoje buscas motivo para me acusar por causa da maldade de uma mulher.

9 Assim faça Deus a Abner, e outro tanto, se, como o Senhor jurou a Davi, assim eu não lhe fizer, 10 Transferindo o reino da casa de Saul, e confirmando o trono de Davi sobre Israel, e sobre Judá, desde Dã até Berseba.

11 E nenhuma palavra podia ele responder a Abner, porque o temia. 12 Então enviou Abner da sua parte mensageiros a Davi, dizendo: De quem é a terra? E disse mais: Comigo faze o teu acordo, e eis que a minha mão será contigo, para tornar a ti todo o Israel.

13 E disse Davi: Bem, eu farei contigo acordo, porém uma coisa te peço: não verás a minha face, se primeiro não me trouxeres a Mical, filha de Saul, quando vieres ver a minha face.

14 Também enviou Davi mensageiros a Is-Bosete, filho de Saul, dizendo: Dá-me minha mulher Mical, que eu desposei por cem prepúcios de filisteus.

15 E enviou Is-Bosete, e tirou-a de seu marido, a Paltiel, filho de Laís. 16 E ia com ela seu marido, caminhando, e chorando atrás dela, até Baurim. Então lhe disse Abner: Vai-te, agora volta. E ele voltou.

17 E falou Abner com os anciãos de Israel, dizendo: Já há muito tempo que procuráveis que Davi reinasse sobre vós.

18 Fazei-o, pois, agora, porque o Senhor falou a Davi, dizendo: Pela mão de Davi meu servo livrarei o meu povo das mãos dos filisteus e das mãos de todos os seus inimigos.

19 E falou também Abner aos de Benjamim; e foi também Abner dizer aos de Davi, em Hebrom, tudo o que era bom aos olhos de Israel e aos olhos de toda a casa de Benjamim.

20 E foi Abner a Davi, em Hebrom, e vinte homens com ele; e Davi fez um banquete a Abner e aos homens que com ele estavam. 21 Então disse Abner a Davi: Eu me levantarei, e irei, e ajuntarei ao rei meu senhor todo o Israel, para fazer acordo contigo; e tu reinarás sobre tudo o que desejar a tua alma. Assim despediu Davi a Abner, e ele foi em paz.

22 E eis que os servos de Davi e Joabe vieram de uma batalha, e traziam consigo grande despojo; e já Abner não estava com Davi em Hebrom, porque o tinha despedido, e se tinha ido em paz. 23 Chegando, pois, Joabe, e todo o exército que vinha com ele, deram aviso a Joabe, dizendo: Abner, filho de Ner, veio ao rei, e o despediu, e foi em paz.

24 Então Joabe foi ao rei, e disse: Que fizeste? Eis que Abner veio ter contigo; por que pois o despediste, de maneira que se fosse assim livremente?

25 Bem conheces a Abner, filho de Ner, que te veio enganar, e saber a tua saída e a tua entrada, e entender tudo quanto fazes.

26 E Joabe, retirando-se de Davi, enviou mensageiros atrás de Abner, e o fizeram voltar desde o poço de Sirá, sem que Davi o soubesse. 27 Voltando, pois, Abner a Hebrom, Joabe o levou à parte, à entrada da porta, para lhe falar em segredo; e feriu-o ali pela quinta costela, e morreu, por causa do sangue de Asael seu irmão. 28 O que Davi depois ouvindo, disse: Inocente sou eu, e o meu reino, para com o Senhor, para sempre, do sangue de Abner, filho de Ner.

29 Caia sobre a cabeça de Joabe e sobre toda a casa de seu pai, e nunca na casa de Joabe falte quem tenha fluxo, ou quem seja leproso, ou quem se atenha a cajado, ou quem caia à espada, ou quem necessite de pão.

30 Joabe, pois, e Abisai, seu irmão, mataram a Abner, por ter morto a Asael, seu irmão, na peleja em Gibeão.

31 Disse, pois, Davi a Joabe, e a todo o povo que com ele estava: Rasgai as vossas vestes; e cingi-vos de sacos e ide pranteando diante de Abner. E o rei Davi ia seguindo o féretro.

32 E, sepultando a Abner em Hebrom, o rei levantou a sua voz, e chorou junto da sepultura de Abner; e chorou todo o povo. 33 E o rei, pranteando Abner, disse: Havia de morrer Abner como morre o vilão?

34 As tuas mãos não estavam atadas, nem os teus pés carregados de grilhões, mas caíste como os que caem diante dos filhos da maldade! Então todo o povo chorou muito mais por ele.

35 Depois todo o povo veio fazer com que Davi comesse pão, sendo ainda dia; porém Davi jurou, dizendo: Assim Deus me faça, e outro tanto, se, antes que o sol se ponha, eu provar pão ou alguma coisa.

36 O que todo o povo entendendo, pareceu bem aos seus olhos; assim como tudo quanto o rei fez pareceu bem aos olhos de todo o povo. 37 E todo o povo e todo o Israel entenderam naquele mesmo dia que não procedera do rei que matasse a Abner, filho de Ner. 38 Então disse o rei aos seus servos: Não sabeis que hoje caiu em Israel um príncipe e um grande?

39 Que eu hoje estou fraco, ainda que ungido rei; estes homens, filhos de Zeruia, são mais duros do que eu; o Senhor pagará ao malfeitor, conforme a sua maldade.

1 Războiul a ținut mult între casa lui Saul și casa lui David. David era tot mai tare, și casa lui Saul mergea slăbind. 2 Lui David*1 Cron. 3:1-4. i s-au născut fii la Hebron. Întâiul lui născut a fost Amnon, din Ahinoam*1 Sam. 25:43. din Izreel; 3 al doilea, Chileab, din Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal; al treilea, Absalom, fiul Maachei, fata lui Talmai, împăratul Gheșurului*1 Sam. 27:8. Cap. 13:37.; 4 al patrulea, Adonia*1 Împ. 1:5., fiul Haghitei; al cincilea, Șefatia, fiul Abitalei, 5 și al șaselea, Itream, din Egla, nevasta lui David. Aceștia i s-au născut lui David la Hebron.

6 În timpul războiului dintre casa lui Saul și casa lui David, Abner a ținut cu tărie la casa lui Saul. 7 Dar Saul avusese o țiitoare, numită Rițpa*Cap. 21:8,10., fata lui Aiia. Și Iș-Boșet a zis lui Abner: „Pentru ce ai intrat la țiitoarea*Cap. 16:21. tatălui meu?" 8 Abner s-a mâniat foarte rău de cuvintele lui Iș-Boșet și a răspuns: „Oare*Deut. 23:18.1 Sam. 24:14. Cap. 9:8;16:9. cap de câine sunt eu și țin cu Iuda? Eu dau astăzi dovadă de bunăvoință față de casa tatălui tău Saul, față de frații și prietenii lui, nu te-am dat în mâinile lui David, și astăzi îmi bagi vină pentru un păcat făcut cu femeia aceasta? 9 Dumnezeu să pedepsească*Rut 1:17.1 Împ. 19:2. cu toată asprimea pe Abner, dacă nu voi face cum a jurat*1 Sam. 15:28;16:1,12;28:17.1 Cron. 12:23. Domnul lui David, 10 când i-a spus că împărăția va fi luată de la casa lui Saul și că scaunul de domnie al lui David va fi ridicat peste Israel și peste Iuda, de la Dan*Jud. 20:1. Cap. 17:11.1 Împ. 4:25. până la Beer-Șeba." 11 Iș-Boșet n-a îndrăznit să mai răspundă o vorbă lui Abner, pentru că se temea de el. 12 Abner a trimis soli la David să-i spună din partea lui: „A cui este țara? Fă legământ cu mine, și mâna mea te va ajuta să întorci la tine pe tot Israelul." 13 El a răspuns: „Bine, voi face legământ cu tine, dar îți cer un lucru: să nu-mi vezi fața*Gen. 43:3. decât dacă-mi vei aduce mai întâi pe Mical*1 Sam. 18:20., fata lui Saul, când vei veni la mine." 14 Și David a trimis soli lui Iș-Boșet, fiul lui Saul, să-i spună: „Dă-mi pe nevastă-mea Mical, cu care m-am logodit pentru*1 Sam. 18:25,27. o sută de prepuțuri de la filisteni." 15 Iș-Boșet a trimis s-o ia de la bărbatul ei, Paltiel*1 Sam. 25:44., fiul lui Laiș. 16 Și bărbatul ei a mers după ea plângând până la Bahurim*Cap. 19:16.. Atunci, Abner i-a zis: „Pleacă și întoarce-te!" Și el s-a întors. 17 Abner a stat de vorbă cu bătrânii lui Israel și le-a zis: „Odinioară voi doreați să aveți împărat pe David; 18 puneți-l acum, căci Domnul*Vers. 9. a zis despre el: ‘Prin robul Meu David voi izbăvi pe poporul Meu Israel din mâna filistenilor și din mâna tuturor vrăjmașilor lui.’" 19 Abner a vorbit și lui Beniamin și s-a dus să spună în auzul lui David la Hebron ce hotărâse Israel și toată casa lui*1 Cron. 12:29. Beniamin. 20 A ajuns la David, în Hebron, însoțit de douăzeci de oameni, și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a celor care erau cu el. 21 Abner a zis lui David: „Mă voi scula și voi pleca să*Vers. 10,12. strâng tot Israelul la domnul meu, împăratul, ca să facă legământ cu tine și să domnești*1 Împ. 11:37. în totul după dorința ta." David a dat drumul lui Abner, care a plecat în pace.

22 Ioab și oamenii lui David s-au întors de la urmărirea unei cete și au adus cu ei o mare pradă. Abner nu mai era la David, în Hebron, căci David îi dăduse drumul și plecase în pace. 23 Când a venit Ioab cu toată ceata lui, i s-a spus: „Abner, fiul lui Ner, a venit la împărat, care i-a dat drumul și s-a dus în pace." 24 Ioab s-a dus la împărat și a zis: „Ce ai făcut? Abner a venit la tine. Pentru ce i-ai dat drumul și l-ai lăsat să plece? 25 Tu cunoști pe Abner, fiul lui Ner! A venit să te înșele, ca să-ți pândească pașii*1 Sam. 29:6.Is. 37:28. și să știe tot ce faci." 26 Și Ioab, după ce a plecat de la David, a trimis pe urmele lui Abner niște soli care l-au adus înapoi de la fântâna fără apă Sira: David nu știa nimic. 27 Când s-a întors Abner la Hebron, Ioab l-a tras deoparte*1 Împ. 2:5. Cap. 20:9,10. în mijlocul porții ca să-i vorbească în taină și l-a lovit acolo în pântece*Cap. 4:6. și l-a omorât, ca să răzbune moartea fratelui său Asael*Cap. 2:26..

28 David a aflat apoi și a zis: „Nevinovat sunt eu și împărăția mea pe vecie înaintea Domnului de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29 Sângele acesta să cadă*1 Împ. 2:32,33. asupra lui Ioab și asupra întregii case a tatălui său! Totdeauna să fie în casa lui Ioab cineva atins de o scurgere*Lev. 15:2. de sămânță sau de lepră, sau care să se rezeme în cârjă, sau să cadă ucis de sabie, sau să ducă lipsă de pâine!" 30 Astfel, Ioab și fratele său Abișai au omorât pe Abner pentru că omorâse pe fratele lor Asael*Cap. 2:23. în lupta de la Gabaon. 31 David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Rupeți-vă*Ios. 7:6. Cap. 1:2,11. hainele, încingeți-vă*Gen. 37:34. cu saci și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32 Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner, și tot poporul plângea.

33 Împăratul a făcut următoarea cântare de jale pentru Abner și a zis:

„Să moară Abner cum moare*Cap. 13:12,13. un mișel?

34 N-aveai nici mâinile legate,

nici picioarele puse în lanțuri.

Ai căzut cum cade cineva înaintea celor răi!"

Și tot poporul a plâns și mai mult după Abner.

35 Tot poporul s-a apropiat de David ca*Cap. 12:17.Ier. 16:7. să-l facă să mănânce ceva cât era încă ziuă, dar David a jurat zicând: „Să mă pedepsească*Rut 1:17. Dumnezeu cu toată asprimea dacă voi gusta pâine sau altceva înainte de*Cap. 1:12. apusul soarelui!" 36 Lucrul acesta a fost cunoscut și plăcut la tot poporul; toți au găsit că era bine ce făcuse împăratul. 37 Tot poporul și tot Israelul au înțeles în ziua aceea că Abner, fiul lui Ner, nu fusese ucis din porunca împăratului. 38 Împăratul a zis slujitorilor săi: „Nu știți că o căpetenie, un om mare, a căzut astăzi în Israel? 39 Eu sunt încă slab, măcar că am primit ungerea împărătească, și oamenii aceștia, fiii Țeruiei, sunt*Cap. 19:7. prea puternici pentru mine. Domnul*Cap. 19:13.1 Împ. 2:5,6,33,34.Ps. 28:4;62:12.2 Tim. 4:14. să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!"