1 E passando Davi um pouco mais adiante do cume, eis que Ziba, o servo de Mefibosete, veio encontrar-se com ele, com um par de jumentos albardados, e sobre eles duzentos pães, com cem cachos de passas, e cem de frutas de verão e um odre de vinho. 2 E disse o rei a Ziba: Que pretendes com isto? E disse Ziba: Os jumentos são para a casa do rei, para se montarem neles; e o pão e as frutas de verão para comerem os moços; e o vinho para beberem os cansados no deserto.

3 Então disse o rei: Ora, onde está o filho de teu senhor? E disse Ziba ao rei: Eis que ficou em Jerusalém; porque disse: Hoje me restituirá a casa de Israel o reino de meu pai.

4 Então disse o rei a Ziba: Eis que teu é tudo quanto tem Mefibosete. E disse Ziba: Eu me inclino, que eu ache graça em teus olhos, ó rei meu senhor.

5 E, chegando o rei Davi a Baurim, eis que dali saiu um homem da linhagem da casa de Saul, cujo nome era Simei, filho de Gera, e, saindo, ia amaldiçoando. 6 E atirava pedras contra Davi, e contra todos os servos do rei Davi; ainda que todo o povo e todos os valentes iam à sua direita e à sua esquerda. 7 E, amaldiçoando-o Simei, assim dizia: Sai, sai, homem de sangue, e homem de Belial.

8 O Senhor te deu agora a paga de todo o sangue da casa de Saul, em cujo lugar tens reinado; já deu o Senhor o reino na mão de Absalão teu filho; e eis-te agora na tua desgraça, porque és um homem de sangue.

9 Então disse Abisai, filho de Zeruia, ao rei: Por que amaldiçoaria este cão morto ao rei meu senhor? Deixa-me passar, e lhe tirarei a cabeça.

10 Disse, porém, o rei: Que tenho eu convosco, filhos de Zeruia? Ora deixai-o amaldiçoar; pois o Senhor lhe disse: Amaldiçoa a Davi; quem pois diria: Por que assim fizeste?

11 Disse mais Davi a Abisai, e a todos os seus servos: Eis que meu filho, que saiu das minhas entranhas, procura a minha morte; quanto mais ainda este benjamita? Deixai-o, que amaldiçoe; porque o Senhor lho disse.

12 Porventura o Senhor olhará para a minha miséria; e o Senhor me pagará com bem a sua maldição deste dia.

13 Prosseguiram, pois, o seu caminho, Davi e os seus homens; e também Simei ia ao longo do monte, defronte dele, caminhando e amaldiçoando, e atirava pedras contra ele, e levantava poeira. 14 E o rei e todo o povo que ia com ele chegaram cansados, e refrescaram-se ali.

15 Absalão, pois, e todo o povo, os homens de Israel, vieram a Jerusalém; e Aitofel com ele. 16 E sucedeu que, chegando Husai, o arquita, amigo de Davi, a Absalão, disse Husai a Absalão: Viva o rei, viva o rei!

17 Porém Absalão disse a Husai: É esta a tua beneficência para com o teu amigo? Por que não foste com o teu amigo?

18 E disse Husai a Absalão: Não, porém daquele que eleger o Senhor, e todo este povo, e todos os homens de Israel, dele serei e com ele ficarei.

19 E, demais disto, a quem serviria eu? Porventura não seria diante de seu filho? Como servi diante de teu pai, assim serei diante de ti.

20 Então disse Absalão a Aitofel: Dai conselho entre vós sobre o que devemos fazer.

21 E disse Aitofel a Absalão: Possui as concubinas de teu pai, que deixou para guardarem a casa; e assim todo o Israel ouvirá que te fizeste aborrecível para com teu pai; e se fortalecerão as mãos de todos os que estão contigo.

22 Estenderam, pois, para Absalão uma tenda no terraço; e Absalão possuiu as concubinas de seu pai, perante os olhos de todo o Israel. 23 E era o conselho de Aitofel, que aconselhava naqueles dias, como se a palavra de Deus se consultara; tal era todo o conselho de Aitofel, assim para com Davi como para com Absalão.

1 Când*Cap. 15:30,32. trecuse David puțin de vârf, iată că Țiba*Cap. 9:2., slujitorul lui Mefiboșet, a venit înaintea lui cu doi măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. 2 Împăratul a zis lui Țiba: „Ce vrei să faci cu acestea?" Și Țiba a răspuns: „Măgarii sunt pentru casa împăratului, pentru călărie, pâinile și roadele de vară sunt pentru hrana tinerilor și vinul, pentru potolirea setei celor*Cap. 15:23;17:29. ce vor fi obosiți în pustie." 3 Împăratul a zis: „Unde este fiul stăpânului tău?" Și*Cap. 19:27. Țiba a răspuns împăratului: „Iată, a rămas la Ierusalim, căci a zis: ‘Astăzi, casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.’" 4 Împăratul*Prov. 18:13. a zis lui Țiba: „Tot ce este al lui Mefiboșet este al tău." Și Țiba a zis: „Mă închin cu plecăciune! Să capăt trecere înaintea ta, împărate, domnul meu!"

5 David ajunsese până la Bahurim. Și de acolo a ieșit un om din familia și din casa lui Saul, numit Șimei*Cap. 19:16.1 Împ. 2:8,44., fiul lui Ghera. El înainta blestemând 6 și a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii împăratului David, în timp ce tot poporul și toți vitejii stăteau la dreapta și la stânga împăratului. 7 Șimei vorbea astfel când blestema: „Du-te, du-te, om*Deut. 13:13. al sângelui, om rău! 8 Domnul face să cadă asupra ta pedeapsa*Jud. 9:24,56,57.1 Împ. 2:32,33. pentru tot sângele*Cap. 1:16;3:28,29;4:11,12. casei lui Saul, al cărui scaun de domnie l-ai luat, și Domnul a dat împărăția în mâinile fiului tău Absalom, și iată-te nenorocit, căci ești un om al sângelui!" 9 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a zis împăratului: „Pentru ce blestemă*1 Sam. 24:14. Cap. 9:8. acest câine*Exod 22:28. mort pe domnul meu, împăratul? Lasă-mă, te rog, să mă duc să-i tai capul." 10 Dar împăratul a zis: „Ce*Cap. 19:22.1 Pet. 2:23. aveți voi cu mine, fiii Țeruiei? Dacă blestemă, înseamnă că Domnul*2 Împ. 18:25.Plâng. 3:38. i-a zis: ‘Blestemă pe David!’ Cine-i*Rom. 9:20. va zice dar: ‘Pentru ce faci așa?’" 11 Și David a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată că fiul meu*Cap. 12:11., care*Gen. 15:4. a ieșit din trupul meu, vrea să-mi ia viața, cu cât mai mult beniamitul acesta! Lăsați-l să blesteme, căci Domnul i-a zis. 12 Poate că Domnul Se va uita la necazul meu și-mi va*Rom. 8:28. face bine în locul blestemelor de azi." 13 David și oamenii lui și-au văzut de drum. Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David, și, mergând, blestema, arunca cu pietre împotriva lui și vântura praf. 14 Împăratul și tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim și acolo s-au odihnit.

15 Absalom*Cap. 15:37. și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Ahitofel era și el cu Absalom. 16 Când a ajuns Hușai, Architul, prietenul*Cap. 15:37. lui David, la Absalom, i-a zis: „Trăiască împăratul! Trăiască împăratul!" 17 Și Absalom a zis lui Hușai: „Iată cât de mult ții tu la prietenul tău! Pentru ce nu*Cap. 19:25.Prov. 17:17. te-ai dus cu prietenul tău?" 18 Hușai a răspuns lui Absalom: „Pentru că vreau să fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul și tot poporul acesta și toți bărbații lui Israel și cu el vreau să rămân. 19 De altfel, cui*Cap. 15:34. îi voi sluji? Nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție."

20 Absalom a zis lui Ahitofel: „Sfătuiți-vă împreună. Ce avem de făcut?" 21 Și Ahitofel a zis lui Absalom: „Intră la țiitoarele*Cap. 15:16;20:3. pe care le-a lăsat tatăl tău pentru paza casei; astfel tot Israelul va ști că te-ai făcut urât*Gen. 34:30.1 Sam. 13:4. tatălui tău și mâinile tuturor*Cap. 2:7.Zah. 8:13. celor ce sunt cu tine se vor întări." 22 Au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și Absalom a intrat la țiitoarele tatălui său, în fața întregului*Cap. 12:11,12. Israel. 23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atâta putere ca și când ar fi întrebat chiar pe Dumnezeu. Tot așa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru*Cap. 15:12. David, fie pentru Absalom.