1 E aconteceu que, tendo decorrido um ano, no tempo em que os reis saem à guerra, enviou Davi a Joabe, e com ele os seus servos, e a todo o Israel; e eles destruíram os filhos de Amom, e cercaram a Rabá; porém Davi ficou em Jerusalém.

2 E aconteceu que numa tarde Davi se levantou do seu leito, e andava passeando no terraço da casa real, e viu do terraço a uma mulher que se estava lavando; e era esta mulher mui formosa à vista. 3 E mandou Davi indagar quem era aquela mulher; e disseram: Porventura não é esta Bate-Seba, filha de Eliã, mulher de Urias, o heteu?

4 Então enviou Davi mensageiros, e mandou trazê-la; e ela veio, e ele se deitou com ela (pois já estava purificada da sua imundícia); então voltou ela para sua casa.

5 E a mulher concebeu; e mandou dizer a Davi: Estou grávida.

6 Então Davi mandou dizer a Joabe: Envia-me Urias, o heteu. E Joabe enviou Urias a Davi.

7 Vindo, pois, Urias a ele, perguntou Davi como passava Joabe, e como estava o povo, e como ia a guerra. 8 Depois disse Davi a Urias: Desce à tua casa, e lava os teus pés. E, saindo Urias da casa real, logo lhe foi mandado um presente da mesa do rei.

9 Porém Urias se deitou à porta da casa real, com todos os servos do seu senhor; e não desceu à sua casa. 10 E fizeram saber isto a Davi, dizendo: Urias não desceu à sua casa. Então disse Davi a Urias: Não vens tu de uma jornada? Por que não desceste à tua casa?

11 E disse Urias a Davi: A arca, e Israel, e Judá ficaram em tendas; e Joabe, meu senhor, e os servos de meu senhor estão acampados no campo; e hei de eu entrar na minha casa, para comer e beber, e para me deitar com minha mulher? Pela tua vida, e pela vida da tua alma, não farei tal coisa.

12 Então disse Davi a Urias: Demora-te aqui ainda hoje, e amanhã te despedirei. Urias, pois, ficou em Jerusalém aquele dia e o seguinte.

13 E Davi o convidou, e comeu e bebeu diante dele, e o embebedou; e à tarde saiu a deitar-se na sua cama com os servos de seu senhor; porém não desceu à sua casa.

14 E sucedeu que pela manhã Davi escreveu uma carta a Joabe; e mandou-lha por mão de Urias. 15 Escreveu na carta, dizendo: Ponde a Urias na frente da maior força da peleja; e retirai-vos de detrás dele, para que seja ferido e morra.

16 Aconteceu, pois, que, tendo Joabe observado bem a cidade, pôs a Urias no lugar onde sabia que havia homens valentes. 17 E, saindo os homens da cidade, e pelejando com Joabe, caíram alguns do povo, dos servos de Davi; e morreu também Urias, o heteu.

18 Então enviou Joabe, e fez saber a Davi todo o sucesso daquela peleja. 19 E deu ordem ao mensageiro, dizendo: Acabando tu de contar ao rei todo o sucesso desta peleja,

20 E sucedendo que o rei se encolerize, e te diga: Por que vos chegastes tão perto da cidade a pelejar? Não sabíeis vós que haviam de atirar do muro? 21 Quem feriu a Abimeleque, filho de Jerubesete? Não lançou uma mulher sobre ele do muro um pedaço de uma mó corredora, de que morreu em Tebes? Por que vos chegastes ao muro? Então dirás: Também morreu teu servo Urias, o heteu.

22 E foi o mensageiro, e entrou, e fez saber a Davi tudo o que Joabe o enviara a dizer. 23 E disse o mensageiro a Davi: Na verdade que mais poderosos foram aqueles homens do que nós, e saíram a nós ao campo; porém nós fomos contra eles, até à entrada da porta.

24 Então os flecheiros atiraram contra os teus servos desde o alto do muro, e morreram alguns dos servos do rei; e também morreu o teu servo Urias, o heteu.

25 E disse Davi ao mensageiro: Assim dirás a Joabe: Não te pareça isto mal aos teus olhos; pois a espada tanto consome este como aquele; esforça a tua peleja contra a cidade, e a derrota; esforça-o tu assim.

26 Ouvindo, pois, a mulher de Urias que seu marido era morto, lamentou a seu senhor. 27 E, passado o luto, enviou Davi, e a recolheu em sua casa, e lhe foi por mulher, e deu-lhe à luz um filho. Porém esta coisa que Davi fez pareceu mal aos olhos do Senhor.

1 În anul următor, pe vremea când porneau împărații la război, David a trimis*1 Cron. 20:1. pe Ioab, cu slujitorii lui și tot Israelul, să pustiască țara lui Amon și să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2 Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat și, pe când se plimba*Deut. 22:8. pe acoperișul casei împărătești, a zărit*Gen. 34:2.Iov 31:1.Mat. 5:28. de acolo o femeie care se scălda și care era foarte frumoasă la chip. 3 David a întrebat cine este femeia aceasta și i-au spus: „Este Bat-Șeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie*Cap. 23:39., Hetitul." 4 Și David a trimis niște oameni s-o aducă. Ea a venit la el, și el s-a culcat*Ps. 51, titlu.Iac. 1:14. cu ea. După ce s-a curățit*Lev. 15:19,28;18:19. de necurăția ei, ea s-a întors acasă. 5 Femeia a rămas însărcinată și a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată." 6 Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul." Și Ioab a trimis pe Urie la David. 7 Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre mersul războiului. 8 Apoi David a zis lui Urie: „Coboară-te acasă și spală-ți*Gen. 18:4;19:2. picioarele." Urie a ieșit din casa împărătească și a fost urmat de un dar din partea împăratului. 9 Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el. 10 Au dat de știre lui David despre aceasta și i-au spus: „Urie nu s-a coborât la el acasă." Și David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai coborât acasă?" 11 Urie a răspuns lui David: „Chivotul*Cap. 7:2,6. și Israel și Iuda locuiesc în corturi, domnul*Cap. 20:6. meu Ioab și slujitorii domnului meu sunt tăbărâți în câmp, și eu să intru în casă să mănânc și să beau și să mă culc cu nevastă-mea?! Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta." 12 David a zis lui Urie: „Mai rămâi și astăzi aici, și mâine îți voi da drumul." Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13 David l-a poftit să mănânce și să bea cu el și l-a îmbătat*Gen. 19:33,35.; și seara, Urie a ieșit și s-a culcat cu slujitorii*Vers. 9. stăpânului său, dar nu s-a coborât acasă. 14 A doua zi dimineața, David a scris*1 Împ. 21:8,9. o scrisoare lui Ioab și a trimis-o prin Urie. 15 În scrisoarea aceasta scria: „Puneți pe Urie în locul cel mai greu al luptei și trageți-vă înapoi de la el, ca să fie lovit*Cap. 12:9. și să moară." 16 Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l știa apărat de ostași viteji. 17 Oamenii din cetate au făcut o ieșire și s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulți din popor, din slujitorii lui David și a fost ucis și Urie, Hetitul. 18 Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. 19 Și a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, 20 poate că se va mânia și va zice: ‘Pentru ce v-ați apropiat de cetate să luptați împotriva ei? Nu știați că se aruncă săgeți din vârful zidului? 21 Cine a omorât pe Abimelec*Jud. 9:53., fiul lui Ierubeșet*Jud. 6:32.? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, și n-a murit el la Tebeț? Pentru ce v-ați apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit și robul tău Urie, Hetitul.’" 22 Solul a plecat și, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 23 Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieșire împotriva noastră în câmp, și i-am dat înapoi, până la intrarea porții, 24 dar arcașii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, și mulți din slujitorii împăratului au fost uciși și a murit și robul tău Urie, Hetitul." 25 David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Și tu, îmbărbătează-l!" 26 Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise și a plâns pe bărbatul ei. 27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia și a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă*Cap. 12:9. și i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.