1 E Jacó habitou na terra das peregrinações de seu pai, na terra de Canaã. 2 Estas são as gerações de Jacó. Sendo José de dezessete anos, apascentava as ovelhas com seus irmãos; sendo ainda jovem, andava com os filhos de Bila, e com os filhos de Zilpa, mulheres de seu pai; e José trazia más notícias deles a seu pai.

3 E Israel amava a José mais do que a todos os seus filhos, porque era filho da sua velhice; e fez-lhe uma túnica de várias cores. 4 Vendo, pois, seus irmãos que seu pai o amava mais do que a todos eles, odiaram-no, e não podiam falar com ele pacificamente.

5 Teve José um sonho, que contou a seus irmãos; por isso o odiaram ainda mais. 6 E disse-lhes: Ouvi, peço-vos, este sonho, que tenho sonhado: 7 Eis que estávamos atando molhos no meio do campo, e eis que o meu molho se levantava, e também ficava em pé, e eis que os vossos molhos o rodeavam, e se inclinavam ao meu molho.

8 Então lhe disseram seus irmãos: Tu, pois, deveras reinarás sobre nós? Tu deveras terás domínio sobre nós? Por isso ainda mais o odiavam por seus sonhos e por suas palavras.

9 E teve José outro sonho, e o contou a seus irmãos, e disse: Eis que tive ainda outro sonho; e eis que o sol, e a lua, e onze estrelas se inclinavam a mim.

10 E contando-o a seu pai e a seus irmãos, repreendeu-o seu pai, e disse-lhe: Que sonho é este que tiveste? Porventura viremos, eu e tua mãe, e teus irmãos, a inclinar-nos perante ti em terra?

11 Seus irmãos, pois, o invejavam; seu pai porém guardava este negócio no seu coração.

12 E seus irmãos foram apascentar o rebanho de seu pai, junto de Siquém. 13 Disse, pois, Israel a José: Não apascentam os teus irmãos junto de Siquém? Vem, e enviar-te-ei a eles. E ele respondeu: Eis-me aqui.

14 E ele lhe disse: Ora vai, vê como estão teus irmãos, e como está o rebanho, e traze-me resposta. Assim o enviou do vale de Hebrom, e foi a Siquém. 15 E achou-o um homem, porque eis que andava errante pelo campo, e perguntou-lhe o homem, dizendo: Que procuras?

16 E ele disse: Procuro meus irmãos; dize-me, peço-te, onde eles apascentam.

17 E disse aquele homem: Foram-se daqui; porque ouvi-os dizer: Vamos a Dotã. José, pois, seguiu atrás de seus irmãos, e achou-os em Dotã. 18 E viram-no de longe e, antes que chegasse a eles, conspiraram contra ele para o matarem. 19 E disseram um ao outro: Eis lá vem o sonhador-mor! 20 Vinde, pois, agora, e matemo-lo, e lancemo-lo numa destas covas, e diremos: Uma fera o comeu; e veremos que será dos seus sonhos.

21 E ouvindo-o Rúben, livrou-o das suas mãos, e disse: Não lhe tiremos a vida.

22 Também lhes disse Rúben: Não derrameis sangue; lançai-o nesta cova, que está no deserto, e não lanceis mãos nele; isto disse para livrá-lo das mãos deles e para torná-lo a seu pai.

23 E aconteceu que, chegando José a seus irmãos, tiraram de José a sua túnica, a túnica de várias cores, que trazia. 24 E tomaram-no, e lançaram-no na cova; porém a cova estava vazia, não havia água nela.

25 Depois assentaram-se a comer pão; e levantaram os seus olhos, e olharam, e eis que uma companhia de ismaelitas vinha de Gileade; e seus camelos traziam especiarias e bálsamo e mirra, e iam levá-los ao Egito. 26 Então Judá disse aos seus irmãos: Que proveito haverá que matemos a nosso irmão e escondamos o seu sangue? 27 Vinde e vendamo-lo a estes ismaelitas, e não seja nossa mão sobre ele; porque ele é nosso irmão, nossa carne. E seus irmãos obedeceram.

28 Passando, pois, os mercadores midianitas, tiraram e alçaram a José da cova, e venderam José por vinte moedas de prata, aos ismaelitas, os quais levaram José ao Egito.

29 Voltando, pois, Rúben à cova, eis que José não estava na cova; então rasgou as suas vestes. 30 E voltou a seus irmãos e disse: O menino não está; e eu aonde irei?

31 Então tomaram a túnica de José, e mataram um cabrito, e tingiram a túnica no sangue. 32 E enviaram a túnica de várias cores, mandando levá-la a seu pai, e disseram: Temos achado esta túnica; conhece agora se esta será ou não a túnica de teu filho.

33 E conheceu-a, e disse: É a túnica de meu filho; uma fera o comeu; certamente José foi despedaçado.

34 Então Jacó rasgou as suas vestes, pôs saco sobre os seus lombos e lamentou a seu filho muitos dias. 35 E levantaram-se todos os seus filhos e todas as suas filhas, para o consolarem; recusou porém ser consolado, e disse: Porquanto com choro hei de descer ao meu filho até à sepultura. Assim o chorou seu pai.

36 E os midianitas venderam-no no Egito a Potifar, oficial de Faraó, capitão da guarda.

1 Iacov a locuit în țara Canaan, unde*Cap. 17:8;23:4;28:4;36:7.Evr. 11:9. locuise ca străin tatăl său. 2 Iată istoria lui Iacov:

Iosif, la vârsta de șaptesprezece ani, păștea oile cu frații lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei și cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Și Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele*1 Sam. 2:22-24.. 3 Israel iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse*Cap. 44:20. la bătrânețe, și i-a făcut o haină pestriță*37:3 Sau: o haină lungă, cu mâneci.. 4 Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l*Cap. 27:41;49:23. urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească. 5 Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult. 6 El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! 7 Noi*Cap. 42:6,9;43:26;44:14. eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui." 8 Frații lui i-au zis: „Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?" Și l-au urât și mai mult din pricina viselor lui și din pricina cuvintelor lui. 9 Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele*Cap. 46:29., luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea." 10 L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta și frații*Cap. 27:29. tăi să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?" 11 Frații*Fapte 7:9. săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl*Dan. 7:28.Luca 2:19,51. său a ținut minte lucrurile acestea. 12 Frații lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor. 13 Israel a zis lui Iosif: „Frații tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei." „Iată-mă, sunt gata", a răspuns el. 14 Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, și vezi dacă frații tăi sunt sănătoși și dacă oile sunt bine și adu-mi vești." L-a trimis astfel din Valea Hebronului*Cap. 35:27. și Iosif a ajuns la Sihem. 15 Pe când rătăcea pe câmp, l-a întâlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauți?" 16 „Caut pe frații mei", a răspuns Iosif. „Spune-mi*Cânt. 1:7., te rog, unde pasc ei oile?" 17 Și omul acela a zis: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: ‘Haidem la Dotan*2 Împ. 6:13..’" Iosif s-a dus după frații săi și i-a găsit la Dotan. 18 Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit*1 Sam. 19:1.Ps. 31:13;37:12,32;94:21.Mat. 27:1.Marcu 14:1.Ioan 11:53.Fapte 23:12. să-l omoare. 19 Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise! 20 Veniți acum, să-l*Prov. 1:11,16;6:17;27:4. omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui." 21 Ruben*Cap. 42:22. a auzit lucrul acesta și l-a scos din mâinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viața!" 22 Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge, ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneți mâna pe el." Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său. 23 Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță pe care o avea pe el. 24 L-au luat și l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea. 25 Apoi*Prov. 30:20.Amos 6:6. au șezut să mănânce. Ridicându-și ochii, au văzut o ceată*Vers. 28,36. de ismaeliți venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător*Ier. 8:22. și smirnă, pe care le duceau în Egipt. 26 Atunci, Iuda a zis fraților săi: „Ce vom câștiga să ucidem pe fratele nostru și să-i ascundem*Cap. 4:10;37:20.Iov 16:18. sângele? 27 Veniți mai bine să-l vindem ismaeliților și să nu punem mâna*1 Sam. 18:17. pe el, căci este fratele*Cap. 42:21. nostru, carne*Cap. 29:14. din carnea noastră." Și frații lui l-au ascultat. 28 La trecerea negustorilor madianiți*Jud. 6:3., au tras și au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut*Cap. 45:4,5.Ps. 105:17.Fapte 7:9. cu douăzeci*Mat. 27:9. de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.

29 Ruben s-a întors la groapă și iată că Iosif nu mai era în groapă. El și-a rupt*Iov 1:20. hainele, 30 s-a întors la frații săi și a zis: „Băiatul nu mai este*Cap. 42:13,36.Ier. 31:15.! Ce mă voi face eu?" 31 Ei au luat atunci haina*Vers. 23. lui Iosif și, junghiind un țap, i-au înmuiat haina în sânge. 32 Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punând să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu." 33 Iacov a cunoscut-o și a zis: „Este haina fiului meu! O fiară*Vers. 20. Cap. 44:28. sălbatică l-a mâncat! Da, Iosif a fost făcut bucăți!" 34 Și și-a rupt*Vers. 29.2 Sam. 3:31. hainele, și-a pus un sac pe coapse și a jelit multă vreme pe fiul său. 35 Toți fiii și toate fiicele lui au venit*2 Sam. 12:17. ca să-l mângâie, dar el nu voia să primească nicio mângâiere, ci zicea: „Plângând*Cap. 42:38;44:29,31. mă voi coborî la fiul meu, în Locuința morților." Și plângea astfel pe fiul său. 36 Madianiții*Cap. 39:1. l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui Faraon, și anume căpetenia străjerilor.