1 E José foi levado ao Egito, e Potifar, oficial de Faraó, capitão da guarda, homem egípcio, comprou-o da mão dos ismaelitas que o tinham levado lá. 2 E o Senhor estava com José, e foi homem próspero; e estava na casa de seu senhor egípcio. 3 Vendo, pois, o seu senhor que o Senhor estava com ele, e tudo o que fazia o Senhor prosperava em sua mão, 4 José achou graça em seus olhos, e servia-o; e ele o pôs sobre a sua casa, e entregou na sua mão tudo o que tinha. 5 E aconteceu que, desde que o pusera sobre a sua casa e sobre tudo o que tinha, o Senhor abençoou a casa do egípcio por amor de José; e a bênção do Senhor foi sobre tudo o que tinha, na casa e no campo. 6 E deixou tudo o que tinha na mão de José, de maneira que nada sabia do que estava com ele, a não ser do pão que comia. E José era formoso de porte, e de semblante.

7 E aconteceu depois destas coisas que a mulher do seu senhor pôs os seus olhos em José, e disse: Deita-te comigo.

8 Porém ele recusou, e disse à mulher do seu senhor: Eis que o meu senhor não sabe do que há em casa comigo, e entregou em minha mão tudo o que tem; 9 Ninguém há maior do que eu nesta casa, e nenhuma coisa me vedou, senão a ti, porquanto tu és sua mulher; como pois faria eu tamanha maldade, e pecaria contra Deus?

10 E aconteceu que, falando ela cada dia a José, e não lhe dando ele ouvidos, para deitar-se com ela, e estar com ela, 11 Sucedeu num certo dia que ele veio à casa para fazer seu serviço; e nenhum dos homens da casa estava ali; 12 E ela lhe pegou pela sua roupa, dizendo: Deita-te comigo. E ele deixou a sua roupa na mão dela, e fugiu, e saiu para fora.

13 E aconteceu que, vendo ela que deixara a sua roupa em sua mão, e fugira para fora, 14 Chamou aos homens de sua casa, e falou-lhes, dizendo: Vede, meu marido trouxe-nos um homem hebreu para escarnecer de nós; veio a mim para deitar-se comigo, e eu gritei com grande voz; 15 E aconteceu que, ouvindo ele que eu levantava a minha voz e gritava, deixou a sua roupa comigo, e fugiu, e saiu para fora.

16 E ela pôs a sua roupa perto de si, até que o seu senhor voltou à sua casa. 17 Então falou-lhe conforme as mesmas palavras, dizendo: Veio a mim o servo hebreu, que nos trouxeste, para escarnecer de mim; 18 E aconteceu que, levantando eu a minha voz e gritando, ele deixou a sua roupa comigo, e fugiu para fora.

19 E aconteceu que, ouvindo o seu senhor as palavras de sua mulher, que lhe falava, dizendo: Conforme a estas mesmas palavras me fez teu servo, a sua ira se acendeu. 20 E o senhor de José o tomou, e o entregou na casa do cárcere, no lugar onde os presos do rei estavam encarcerados; assim esteve ali na casa do cárcere. 21 O Senhor, porém, estava com José, e estendeu sobre ele a sua benignidade, e deu-lhe graça aos olhos do carcereiro-mor. 22 E o carcereiro-mor entregou na mão de José todos os presos que estavam na casa do cárcere, e ele ordenava tudo o que se fazia ali. 23 E o carcereiro-mor não teve cuidado de nenhuma coisa que estava na mão dele, porquanto o Senhor estava com ele, e tudo o que fazia o Senhor prosperava.

1 Iosif a fost dus în Egipt, și Potifar*Cap. 37:36.Ps. 105:17., dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un egiptean, l-a cumpărat*Cap. 37:28. de la ismaeliții care-l aduseseră acolo. 2 Domnul*Vers. 21. Cap. 21:22;26:24,28;28:15.1 Sam. 16:18;18:14,28.Fapte 7:9. a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpânului său, egipteanul. 3 Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea*Ps. 1:3. să-i meargă bine ori de ce se apuca. 4 Iosif*Cap. 18:3;19:19. Vers. 21. a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai-mare peste*Cap. 24:2. casa lui și i-a încredințat tot ce avea. 5 De îndată ce Potifar l-a pus mai-mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat*Cap. 30:27. casa egipteanului din pricina lui Iosif, și binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el: fie acasă, fie la câmp. 6 Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea și n-avea altă grijă decât să mănânce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură*1 Sam. 16:12. și plăcut la chip.

7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif și a zis: „Culcă-te*2 Sam. 13:11. cu mine!" 8 El n-a voit și a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă și mi-a dat pe mână tot ce are. 9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta și nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că ești nevasta lui. Cum*Prov. 6:29,32. aș putea să fac eu un rău atât de mare și să păcătuiesc*Cap. 20:6.Lev. 6:2.2 Sam. 12:13.Ps. 51:4. împotriva lui Dumnezeu?" 10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce și să se împreune cu ea. 11 Într-o zi, când intrase în casă ca să-și facă lucrul și când nu era acolo niciunul din oamenii casei, 12 ea*Prov. 7:13. l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!" El i-a lăsat haina în mână și a fugit afară din casă. 13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână și fugise afară, 14 a chemat oamenii din casă și le-a zis: „Vedeți, ne-a adus un evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare. 15 Și, când a văzut că ridic glasul și strig, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară." 16 Și a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui. 17 Atunci i-a vorbit*Exod 23:1.Ps. 120:3. astfel: „Robul acela evreu pe care ni l-ai adus a venit la mine ca să-și bată joc de mine. 18 Și cum am ridicat glasul și am țipat, și-a lăsat haina lângă mine și a fugit afară." 19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău", stăpânul lui Iosif s-a mâniat*Prov. 6:34,35. foarte tare. 20 A luat pe Iosif și l-a aruncat*Ps. 105:18.1 Pet. 2:19. în temniță*Cap. 40:3,15;41:14., în locul unde erau închiși întemnițații împăratului, și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.

21 Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut*Exod 3:21;11:3;12:36.Ps. 106:46.Prov. 16:7.Dan. 1:9.Fapte 7:9,10. să capete trecere înaintea mai-marelui temniței. 22 Și mai-marele temniței a pus*Cap. 40:3,4. sub privegherea lui pe toți întemnițații care erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decât prin el. 23 Mai-marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mână, pentru că Domnul*Vers. 2,3. era cu el. Și Domnul îi dădea izbândă în tot ce făcea.