1 Louvai ao Senhor, porque ele é bom, porque a sua benignidade é para sempre. 2 Digam-no os remidos do Senhor, os que remiu da mão do inimigo 3 e os que congregou das terras do Oriente e do Ocidente, do Norte e do Sul.

4 Andaram desgarrados pelo deserto, por caminhos solitários; não acharam cidade que habitassem. 5 Famintos e sedentos, a sua alma neles desfalecia. 6 E clamaram ao Senhor na sua angústia, e ele os livrou das suas necessidades. 7 E os levou por caminho direito, para irem à cidade que deviam habitar. 8 Louvem ao Senhor pela sua bondade e pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens! 9 Pois fartou a alma sedenta e encheu de bens a alma faminta, 10 tal como a que se assenta nas trevas e sombra da morte, presa em aflição e em ferro. 11 Como se rebelaram contra as palavras de Deus e desprezaram o conselho do Altíssimo, 12 eis que lhes abateu o coração com trabalho; tropeçaram, e não houve quem os ajudasse. 13 Então, clamaram ao Senhor na sua angústia, e ele os livrou das suas necessidades. 14 Tirou-os das trevas e sombra da morte e quebrou as suas prisões. 15 Louvem ao Senhor pela sua bondade e pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens! 16 Pois quebrou as portas de bronze e despedaçou os ferrolhos de ferro.

17 Os loucos, por causa do seu caminho de transgressão e por causa das suas iniquidades, são afligidos. 18 A sua alma aborreceu toda comida, e chegaram até às portas da morte. 19 Então, clamaram ao Senhor na sua angústia, e ele os livrou das suas necessidades. 20 Enviou a sua palavra, e os sarou, e os livrou da sua destruição. 21 Louvem ao Senhor pela sua bondade e pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens! 22 E ofereçam sacrifícios de louvor e relatem as suas obras com regozijo!

23 Os que descem ao mar em navios, mercando nas grandes águas, 24 esses veem as obras do Senhor e as suas maravilhas no profundo. 25 Pois ele manda, e se levanta o vento tempestuoso, que eleva as suas ondas. 26 Sobem aos céus, descem aos abismos, e a sua alma se derrete em angústias. 27 Andam e cambaleiam como ébrios, e esvai-se-lhes toda a sua sabedoria. 28 Então, clamam ao Senhor na sua tribulação, e ele os livra das suas angústias. 29 Faz cessar a tormenta, e acalmam-se as ondas. 30 Então, se alegram com a bonança; e ele, assim, os leva ao porto desejado. 31 Louvem ao Senhor pela sua bondade e pelas suas maravilhas para com os filhos dos homens! 32 Exaltem-no na congregação do povo e glorifiquem-no na assembleia dos anciãos!

33 Ele converte rios em desertos; nascentes, em terra sedenta; 34 a terra frutífera, em terreno salgado, pela maldade dos que nela habitam. 35 Converte o deserto em lagos e a terra seca, em nascentes. 36 E faz habitar ali os famintos, que edificam cidade para sua residência, 37 e semeiam campos, e plantam vinhas, que produzem fruto abundante. 38 E ele os abençoa, de modo que se multiplicam muito; e o seu gado não diminui. 39 Mas outra vez decrescem e são abatidos, pela opressão, aflição e tristeza. 40 Derrama o desprezo sobre os príncipes e os faz andar desgarrados pelo deserto, onde não há caminho. 41 Mas ele levanta da opressão o necessitado, para um alto retiro, e multiplica as famílias como rebanhos. 42 Os retos veem isto e alegram-se, mas todos os iníquos fecham a boca.

43 Quem é sábio observe estas coisas e considere atentamente as benignidades do Senhor.

1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,3 şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.5 Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.6 Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;7 i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.10 Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,11 pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.12 El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.13 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.14 I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!16 Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.18 Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.19 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;20 a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!22 Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.23 Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.25 El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.28 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.30 Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!32 Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!33 El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.36 Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;37 însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.38 El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.39 Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,40 El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.42 ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``43 Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.