1 Ó Deus do meu louvor, não te cales! 2 Pois a boca do ímpio e a boca fraudulenta estão abertas contra mim; têm falado contra mim com uma língua mentirosa. 3 Eles me cercaram com palavras odiosas e pelejaram contra mim sem causa. 4 Em paga do meu amor, são meus adversários; mas eu faço oração. 5 Deram-me mal pelo bem e ódio pelo meu amor.

6 Põe acima do meu inimigo um ímpio, e Satanás esteja à sua direita. 7 Quando for julgado, saia condenado; e em pecado se lhe torne a sua oração. 8 Sejam poucos os seus dias, e outro tome o seu ofício. 9 Sejam órfãos os seus filhos, e viúva, sua mulher. 10 Sejam errantes e mendigos os seus filhos e busquem o seu pão longe da sua habitação assolada. 11 Lance o credor mão de tudo quanto tenha, e despojem-no os estranhos do seu trabalho. 12 Não haja ninguém que se compadeça dele, nem haja quem favoreça os seus órfãos. 13 Desapareça a sua posteridade, e o seu nome seja apagado na seguinte geração. 14 Esteja na memória do Senhor a iniquidade de seus pais, e não se apague o pecado de sua mãe. 15 Antes, estejam sempre perante o Senhor, para que faça desaparecer a sua memória da terra. 16 Porquanto se não lembrou de usar de misericórdia; antes, perseguiu o varão aflito e o necessitado, como também o quebrantado de coração, para o matar. 17 Visto que amou a maldição, ela lhe sobrevenha; e pois que não desejou a bênção, ela se afaste dele. 18 Assim como se vestiu de maldição tal como de uma veste, assim penetre ela nas suas entranhas como água e em seus ossos como azeite. 19 Seja para ele como a veste que o cobre e como cinto que o cinja sempre. 20 Seja este, da parte do Senhor, o galardão dos meus contrários e dos que falam mal da minha alma. 21 Mas tu, ó Jeová Senhor, sê comigo por amor do teu nome; porque a tua misericórdia é boa, livra-me. 22 Porque estou aflito e necessitado, e, dentro de mim, está aflito o meu coração. 23 Eis que me vou como a sombra que declina; sou sacudido como o gafanhoto. 24 De jejuar, estão enfraquecidos os meus joelhos, e a minha carne emagrece. 25 E ainda lhes sirvo de opróbrio; quando me contemplam, movem a cabeça.

26 Ajuda-me, Senhor, Deus meu! Salva-me segundo a tua misericórdia. 27 Para que saibam que nisto está a tua mão, e que tu, Senhor, o fizeste. 28 Amaldiçoem eles, mas abençoa tu; levantem-se, mas fiquem confundidos; e alegre-se o teu servo. 29 Vistam-se os meus adversários de vergonha, e cubra-os a sua própria confusão como uma capa. 30 Louvarei grandemente ao Senhor com a minha boca; louvá-lo-ei entre a multidão. 31 Pois se porá à direita do pobre, para o livrar dos que condenam a sua alma.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!2 Căci protivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,3 mă înconjoară cu cuvîntări pline de ură, şi se războiesc cu mine fără temei.4 Pe cînd eu îi iubesc, ei îmi sînt protivnici; dar eu alerg la rugăciune.5 Ei îmi întorc rău pentru bine, şi ură pentru dragostea mea.6 Pe vrăjmaşul meu pune -l supt stăpînirea unui om rău, şi un pîrîş să stea la dreapta lui!7 Cînd va fi judecat, să fie găsit vinovat, şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!8 Puţine să -i fie zilele la număr, şi slujba să i -o ia altul!9 Să -i rămînă copiii orfani, şi nevastă-sa văduvă!10 Copiii lui să umble fără niciun căpătîi şi să cerşească, să-şi caute pînea departe de locuinţa lor dărîmată!11 Cel ce l -a împrumutat, să -i pună mîna pe tot ce are, şi străinii să -i jăfuiască rodul muncii lui!12 Nimeni să nu mai ţină la el, şi nimeni să n'aibă milă de orfanii lui!13 Urmaşii lui să fie nimiciţi, şi să li se stîngă numele în neamul următor!14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămînă ca aducere aminte înaintea Domnului, şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!15 Domnul să -i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pămînt,16 pentrucă nu şi -a adus aminte să facă îndurare, pentrucă a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, pînă acolo încît să omoare pe omul cu inima zdrobită!17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu -i plăcea binecuvîntarea: să se depărteze de el!18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înlăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!19 Deaceea, să -i slujească de veşmînt ca să se acopere, de încingătoare cu care să fie totdeauna încins!20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei, şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!21 Iar Tu, Doamne, Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea ta; izbăveşte-mă!22 Sînt nenorocit şi lipsit, şi îmi e rănită inima înlăuntrul meu.23 Pier ca umbra gata să treacă, sînt izgonit ca o lăcustă.24 Mi-au slăbit genunchii de post, şi mi s'a sleit trupul de slăbiciune.25 Am ajuns de ocară lor; cînd mă privesc ei, dau din cap.26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!27 Şi să ştie că mîna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!28 Măcar că ei blastămă, Tu binecuvintează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.29 Protivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acopăr cu o manta!30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii;31 căci El stă la dreapta săracului, ca să -l izbăvească de cei ce -l osîndesc.