1 Verdadeiramente, bom é Deus para com Israel, para com os limpos de coração. 2 Quanto a mim, os meus pés quase que se desviaram; pouco faltou para que escorregassem os meus passos. 3 Pois eu tinha inveja dos soberbos, ao ver a prosperidade dos ímpios.

4 Porque não há apertos na sua morte, mas firme está a sua força. 5 Não se acham em trabalhos como outra gente, nem são afligidos como outros homens. 6 Pelo que a soberba os cerca como um colar; vestem-se de violência como de um adorno. 7 Os olhos deles estão inchados de gordura; superabundam as imaginações do seu coração. 8 São corrompidos e tratam maliciosamente de opressão; falam arrogantemente. 9 Erguem a sua boca contra os céus, e a sua língua percorre a terra. 10 Pelo que o seu povo volta aqui, e águas de copo cheio se lhes espremem. 11 E dizem: Como o sabe Deus? Ou: Há conhecimento no Altíssimo?

12 Eis que estes são ímpios; e, todavia, estão sempre em segurança, e se lhes aumentam as riquezas.

13 Na verdade que em vão tenho purificado o meu coração e lavado as minhas mãos na inocência. 14 Pois todo o dia tenho sido afligido e castigado cada manhã. 15 Se eu dissesse: Também falarei assim; eis que ofenderia a geração de teus filhos. 16 Quando pensava em compreender isto, fiquei sobremodo perturbado; 17 até que entrei no santuário de Deus; então, entendi eu o fim deles.

18 Certamente, tu os puseste em lugares escorregadios; tu os lanças em destruição. 19 Como caem na desolação, quase num momento! Ficam totalmente consumidos de terrores. 20 Como faz com um sonho o que acorda, assim, ó Senhor, quando acordares, desprezarás a aparência deles. 21 Assim, o meu coração se azedou, e sinto picadas nos meus rins. 22 Assim, me embruteci e nada sabia; era como animal perante ti.

23 Todavia, estou de contínuo contigo; tu me seguraste pela mão direita. 24 Guiar-me-ás com o teu conselho e, depois, me receberás em glória. 25 A quem tenho eu no céu senão a ti? E na terra não há quem eu deseje além de ti. 26 A minha carne e o meu coração desfalecem; mas Deus é a fortaleza do meu coração e a minha porção para sempre.

27 Pois eis que os que se alongam de ti perecerão; tu tens destruído todos aqueles que, apostatando, se desviam de ti. 28 Mas, para mim, bom é aproximar-me de Deus; pus a minha confiança no Senhor Deus, para anunciar todas as tuas obras.

1 (Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.2 Totuş, era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii!3 Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, cînd vedeam fericirea celor răi.4 Într'adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime.5 N'au parte de suferinţele omeneşti, şi nu sînt loviţi ca ceilalţi oameni.6 Deaceea mîndria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care -i înveleşte.7 Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decît le-ar dori inima.8 Rîd, şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,9 îşi înalţă gura pînă la ceruri, şi limba le cutreieră pămîntul.10 Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,11 şi zice: ,,Ce ar putea să ştie Dumnezeu, şi ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``12 Aşa sînt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile.13 Degeaba dar mi-am curăţit eu inima, şi mi-am spălat mînile în nevinovăţie:14 căci în fiecare zi sînt lovit, şi în toate dimineţile sînt pedepsit.15 Dacă aş zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n'aş fi credincios neamului copiilor Tăi.16 M'am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,17 pînă ce am intrat în sfîntul locaş al lui Dumnezeu, şi am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.18 Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, şi -i arunci în prăpăd.19 Cum sînt nimiciţi într'o clipă! Sînt perduţi, prăpădiţi printr'un sfîrşit năpraznic.20 Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta!21 Cînd mi se amăra inima, şi mă simţeam străpuns în măruntaie,22 eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.23 Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m'ai apucat de mîna dreaptă;24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele şi partea mea de moştenire.27 Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi sînt necredincioşi.28 Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.