1 Senhor, tu me sondaste e me conheces. 2 Tu conheces o meu assentar e o meu levantar; de longe entendes o meu pensamento. 3 Cercas o meu andar e o meu deitar; e conheces todos os meus caminhos. 4 Sem que haja uma palavra na minha língua, eis que, ó Senhor, tudo conheces. 5 Tu me cercaste em volta e puseste sobre mim a tua mão. 6 Tal ciência é para mim maravilhosíssima; tão alta, que não a posso atingir.

7 Para onde me irei do teu Espírito ou para onde fugirei da tua face? 8 Se subir ao céu, tu aí estás; se fizer no Seol a minha cama, eis que tu ali estás também; 9 se tomar as asas da alva, se habitar nas extremidades do mar, 10 até ali a tua mão me guiará e a tua destra me susterá. 11 Se disser: decerto que as trevas me encobrirão; então, a noite será luz à roda de mim. 12 Nem ainda as trevas me escondem de ti; mas a noite resplandece como o dia; as trevas e a luz são para ti a mesma coisa.

13 Pois possuíste o meu interior; entreteceste-me no ventre de minha mãe. 14 Eu te louvarei, porque de um modo terrível e tão maravilhoso fui formado; maravilhosas são as tuas obras, e a minha alma o sabe muito bem. 15 Os meus ossos não te foram encobertos, quando no oculto fui formado e entretecido como nas profundezas da terra. 16 Os teus olhos viram o meu corpo ainda informe, e no teu livro todas estas coisas foram escritas, as quais iam sendo dia a dia formadas, quando nem ainda uma delas havia. 17 E quão preciosos são para mim, ó Deus, os teus pensamentos! Quão grande é a soma deles! 18 Se os contasse, seriam em maior número do que a areia; quando acordo, ainda estou contigo.

19 Ó Deus! Tu matarás, decerto, o ímpio! Apartai-vos, portanto, de mim, homens de sangue. 20 Pois falam malvadamente contra ti; e os teus inimigos tomam o teu nome em vão. 21 Não aborreço eu, ó Senhor, aqueles que te aborrecem, e não me aflijo por causa dos que se levantam contra ti? 22 Aborreço-os com ódio completo; tenho-os por inimigos. 23 Sonda-me, ó Deus, e conhece o meu coração; prova-me e conhece os meus pensamentos. 24 E vê se há em mim algum caminho mau e guia-me pelo caminho eterno.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,2 ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.3 Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.4 Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.5 Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.6 O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?8 Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;9 Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.13 Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:14 Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!15 Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.16 Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.17 Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!18 Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.19 O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!20 Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!21 Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?22 Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!24 Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!