1 As benignidades do Senhor cantarei perpetuamente; com a minha boca manifestarei a tua fidelidade de geração em geração. 2 Pois disse eu: a tua benignidade será edificada para sempre; tu confirmarás a tua fidelidade até nos céus, dizendo: 3 Fiz um concerto com o meu escolhido; jurei ao meu servo Davi: 4 a tua descendência estabelecerei para sempre e edificarei o teu trono de geração em geração. (Selá)

5 E os céus louvarão as tuas maravilhas, ó Senhor, e a tua fidelidade também na assembleia dos santos. 6 Pois quem no céu se pode igualar ao Senhor? Quem é semelhante ao Senhor entre os filhos dos poderosos? 7 Deus deve ser em extremo tremendo na assembleia dos santos e grandemente reverenciado por todos os que o cercam.

8 Ó Senhor, Deus dos Exércitos, quem é forte como tu, Senhor, com a tua fidelidade ao redor de ti?! 9 Tu dominas o ímpeto do mar; quando as suas ondas se levantam, tu as fazes aquietar. 10 Tu quebrantaste a Raabe como se fora ferida de morte; espalhaste os teus inimigos com o teu braço poderoso. 11 Teus são os céus e tua é a terra; o mundo e a sua plenitude, tu os fundaste. 12 O Norte e o Sul, tu os criaste; o Tabor e o Hermom regozijam-se em teu nome. 13 Tu tens um braço poderoso; forte é a tua mão, e elevada, a tua destra. 14 Justiça e juízo são a base do teu trono; misericórdia e verdade vão adiante do teu rosto. 15 Bem-aventurado o povo que conhece o som festivo; andará, ó Senhor, na luz da tua face. 16 Em teu nome se alegrará todo o dia e na tua justiça se exaltará. 17 Pois tu és a glória da sua força; e pelo teu favor será exaltado o nosso poder. 18 Porque o Senhor é a nossa defesa, e o Santo de Israel, o nosso Rei. 19 Então, em visão falaste do teu santo e disseste: Socorri um que é esforçado; exaltei a um eleito do povo. 20 Achei a Davi, meu servo; com o meu santo óleo o ungi; 21 com ele, a minha mão ficará firme, e o meu braço o fortalecerá. 22 O inimigo não o importunará, nem o filho da perversidade o afligirá. 23 E eu derribarei os seus inimigos perante a sua face e ferirei os que o aborrecem. 24 E a minha fidelidade e a minha benignidade estarão com ele; e em meu nome será exaltado o seu poder. 25 E porei a sua mão no mar e a sua direita, nos rios. 26 Ele me invocará, dizendo: Tu és meu pai, meu Deus, e a rocha da minha salvação. 27 Também por isso lhe darei o lugar de primogênito; fá-lo-ei mais elevado do que os reis da terra. 28 A minha benignidade lhe guardarei para sempre, e o meu concerto lhe será firme. 29 E conservarei para sempre a sua descendência; e, o seu trono, como os dias do céu. 30 Se os seus filhos deixarem a minha lei e não andarem nos meus juízos, 31 se profanarem os meus preceitos e não guardarem os meus mandamentos, 32 então, visitarei com vara a sua transgressão, e a sua iniquidade, com açoites. 33 Mas não retirarei totalmente dele a minha benignidade, nem faltarei à minha fidelidade. 34 Não quebrarei o meu concerto, não alterarei o que saiu dos meus lábios. 35 Uma vez jurei por minha santidade (não mentirei a Davi). 36 A sua descendência durará para sempre, e o seu trono será como o sol perante mim; 37 será estabelecido para sempre como a lua; e a testemunha no céu é fiel. (Selá)

38 Mas tu rejeitaste e aborreceste; tu te indignaste contra o teu ungido. 39 Abominaste o concerto do teu servo; profanaste a sua coroa, lançando-a por terra. 40 Derribaste todos os seus muros; arruinaste as suas fortificações. 41 Todos os que passam pelo caminho o despojam; tornou-se ele o opróbrio dos seus vizinhos. 42 Exaltaste a destra dos seus adversários; fizeste com que todos os seus inimigos se regozijassem. 43 Também embotaste o fio da sua espada e não o sustentaste na peleja. 44 Fizeste cessar o seu esplendor e deitaste por terra o seu trono. 45 Abreviaste os dias da sua mocidade; cobriste-o de vergonha. (Selá)

46 Até quando, Senhor? Esconder-te-ás para sempre? Arderá a tua ira como fogo? 47 Lembra-te de quão breves são os meus dias; por que criarias debalde todos os filhos dos homens? 48 Que homem há, que viva e não veja a morte? Ou que livre a sua alma do poder do mundo invisível? (Selá) 49 Senhor, onde estão as tuas antigas benignidades, que juraste a Davi pela tua verdade? 50 Lembra-te, Senhor, do opróbrio dos teus servos; e de como trago no meu peito o escárnio de todos os povos poderosos, 51 com o qual, Senhor, os teus inimigos têm difamado, com o qual têm difamado as pisadas do teu ungido.

52 Bendito seja o Senhor para sempre! Amém e amém!

1 (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.2 Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -3 ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:4 ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.9 Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.11 Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.13 Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.14 Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.15 Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!16 El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.17 Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.18 Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.19 Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;34 nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?36 Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).38 Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.41 Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.42 Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,43 ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!