1 Lo, mine eye hath seen all this,

Mine ear hath heard and understood it.

2 What ye know, the same do I know also:

I am not inferior unto you.

3 Surely I would speak to the Almighty,

And I desire to reason with God.

4 But ye are forgers of lies;

Ye are all physicians of no value.

5 Oh that ye would altogether hold your peace!

And it would be your wisdom.

6 Hear now my reasoning,

And hearken to the pleadings of my lips.

7 Will ye speak unrighteously for God,

And talk deceitfully for him?

8 Will ye show partiality to him?

Will ye contend for God?

9 Is it good that he should search you out?

Or as one deceiveth a man, will ye deceive him?

10 He will surely reprove you,

If ye do secretly show partiality.

11 Shall not his majesty make you afraid,

And his dread fall upon you?

12 Your memorable sayings are proverbs of ashes,

Your defences are defences of clay.

13 Hold your peace, let me alone, that I may speak;

And let come on me what will.

14 Wherefore should I take my flesh in my teeth,

And put my life in my hand?

15 Behold, he will slay me; I have no hope:

Nevertheless I will maintain my ways before him.

16 This also shall be my salvation,

That a godless man shall not come before him.

17 Hear diligently my speech,

And let my declaration be in your ears.

18 Behold now, I have set my cause in order;

I know that I am righteous.

19 Who is he that will contend with me?

For then would I hold my peace and give up the ghost.

20 Only do not two things unto me;

Then will I not hide myself from thy face:

21 Withdraw thy hand far from me;

And let not thy terror make me afraid.

22 Then call thou, and I will answer;

Or let me speak, and answer thou me.

23 How many are mine iniquities and sins?

Make me to know my transgression and my sin.

24 Wherefore hidest thou thy face,

And holdest me for thine enemy?

25 Wilt thou harass a driven leaf?

And wilt thou pursue the dry stubble?

26 For thou writest bitter things against me,

And makest me to inherit the iniquities of my youth:

27 Thou puttest my feet also in the stocks,

And markest all my paths;

Thou settest a bound to the soles of my feet:

28 Though I am like a rotten thing that consumeth,

Like a garment that is moth-eaten.

1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea a auzit şi a luat seama.

2 Ce ştiţi voi, ştiu şi eu, nu sînt mai pe jos decît voi.

3 Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.

4 Căci voi sînteţi nişte făuritori de minciuni, sînteţi cu toţii nişte doftori de nimic.

5 O, de aţi fi tăcut, ce înţelepciune aţi fi arătat!

6 Acum, ascultaţi, vă rog, apărarea mea, şi luaţi aminte la răspunsul buzelor mele!

7 Vreţi să vorbiţi lucruri nedrepte din dragoste pentru Dumnezeu? Şi să spuneţi minciuni, ca să -L apăraţi?

8 Vreţi să ţineţi cu El şi să faceţi pe apărătorii lui Dumnezeu?

9 Dacă vă va cerceta El, va găsi bine oare? Sau vreţi să -L înşelaţi cum înşelaţi pe un om?

10 Nu, nu; ci El vă va osîndi, dacă în ascuns nu lucraţi decît părtinindu -L pe El.

11 Nu vă înfricoşează măreţia Lui? Şi nu cade groaza Lui peste voi?

12 Părerile voastre sînt păreri de cenuşă, întăriturile voastre sînt întărituri de lut.

13 Tăceţi, lăsaţi-mă, vreau să vorbesc! Întîmplă-mi-se ce mi s'ar întîmpla.

14 Îmi voi lua carnea în dinţi, şi îmi voi pune viaţa în joc.

15 Da, mă va ucide: n'am nimic de nădăjduit; dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui.

16 Chiar şi lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăzneşte să vină înaintea Lui.

17 Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, luaţi aminte la cele ce voi spune.

18 Iată-mă sînt gata să-mi apăr pricina, căci ştiu că am dreptate.

19 Are cineva ceva de spus împotriva mea? Atunci tac, şi vreau să mor.

20 Numai două lucruri fă-mi, şi nu mă voi ascunde de Faţa Ta:

21 Trage-Ţi mîna de pe mine, şi nu mă mai turbura cu groaza Ta.

22 Apoi cheamă-mă şi-Ţi voi răspunde; sau lasă-mă să vorbesc eu, şi răspunde-mi Tu!

23 Cîte fărădelegi şi păcate am făcut? Arată-mi călcările de lege şi păcatele mele.

24 Pentru ce Îţi ascunzi Faţa, şi mă iei drept vrăjmaş?

25 Vrei să loveşti o frunză suflată de vînt? Vrei să urmăreşti un pai uscat?

26 Pentruce să mă loveşti cu suferinţe amare, şi să mă pedepseşti pentru greşeli din tinereţă?

27 Pentru ce să-mi pui picioarele în butuci, să-mi pîndeşti toate mişcările, să pui hotar paşilor mei,

28 cînd trupul meu cade în putrezire ca o haină mîncată de molii?