1 So these three men ceased to answer Job, because he was righteous in his own eyes. 2 Then was kindled the wrath of Elihu the son of Barachel the Buzite, of the family of Ram: against Job was his wrath kindled, because he justified himself rather than God. 3 Also against his three friends was his wrath kindled, because they had found no answer, and yet had condemned Job. 4 Now Elihu had waited to speak unto Job, because they were elder than he. 5 And when Elihu saw that there was no answer in the mouth of these three men, his wrath was kindled.
6 And Elihu the son of Barachel the Buzite answered and said,
I am young, and ye are very old;
Wherefore I held back, and durst not show you mine opinion.
7 I said, Days should speak,
And multitude of years should teach wisdom.
8 But there is a spirit in man,
And the breath of the Almighty giveth them understanding.
9 It is not the great that are wise,
Nor the aged that understand justice.
10 Therefore I said, Hearken to me;
I also will show mine opinion.
11 Behold, I waited for your words,
I listened for your reasonings,
Whilst ye searched out what to say.
12 Yea, I attended unto you,
And, behold, there was none that convinced Job,
Or that answered his words, among you.
13 Beware lest ye say, We have found wisdom;
God may vanquish him, not man:
14 For he hath not directed his words against me;
Neither will I answer him with your speeches.
15 They are amazed, they answer no more:
They have not a word to say.
16 And shall I wait, because they speak not,
Because they stand still, and answer no more?
17 I also will answer my part,
I also will show mine opinion.
18 For I am full of words;
The spirit within me constraineth me.
19 Behold, my breast is as wine which hath no vent;
Like new wine-skins it is ready to burst.
20 I will speak, that I may be refreshed;
I will open my lips and answer.
21 Let me not, I pray you, respect any man’s person;
Neither will I give flattering titles unto any man.
22 For I know not to give flattering titles;
Else would my Maker soon take me away.
1 Aceşti trei oameni au încetat să mai răspundă lui Iov, pentrucă el se socotea fără vină.
2 Atunci s'a aprins de mînie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. El s'a aprins de mînie împotriva lui Iov, pentrucă zicea că este fără vină înaintea lui Dumnezeu.
3 Şi s'a aprins de mînie împotriva celor trei prieteni ai lui, pentru că nu găseau nimic de răspuns şi totuş osîndeau pe Iov.
4 Fiindcă ei erau mai în vîrstă decît el, Elihu aşteptase pînă în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov.
5 Dar, văzînd că nu mai era niciun răspuns în gura acestor trei oameni, Elihu s'a aprins de mînie.
6 Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m'am temut, şi m'am ferit să vă arăt gîndul meu.
7 Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.`
8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea.
9 Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci.
10 Iată de ce zic: ,Ascultaţi-mă! Îmi voi spune şi eu părerea.
11 Am aşteptat sfîrşitul cuvîntărilor voastre, v'am urmărit dovezile, cercetarea pe care aţi făcut -o cuvintelor lui Iov.
12 V'am dat toată luarea aminte; şi iată că, niciunul din voi nu l -a încredinţat, niciunul nu i -a răsturnat cuvintele.
13 Să nu ziceţi însă: ,În el noi am găsit înţelepciunea; numai Dumnezeu îl poate înfunda, nu un om!`
14 Mie nu mi -a vorbit deadreptul: de aceea eu îi voi răspunde cu totul altfel decît voi.
15 Ei se tem, nu mai răspund! Li s'a tăiat cuvîntul!
16 Am aşteptat pînă şi-au sfîrşit cuvîntările, pînă s'au oprit şi n'au ştiut ce să mai răspundă.
17 Vreau să răspund şi eu la rîndul meu, vreau să spun şi eu ce gîndesc.
18 Căci sînt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înlăuntrul meu;
19 lăuntrul meu este ca un vin care n'are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
20 Voi vorbi deci, ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
21 Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;
22 căci nu ştiu să linguşesc: altfel, într'o clipeală m'ar lua Ziditorul meu.