1 Call now; is there any that will answer thee?
And to which of the holy ones wilt thou turn?
2 For vexation killeth the foolish man,
And jealousy slayeth the silly one.
3 I have seen the foolish taking root:
But suddenly I cursed his habitation.
4 His children are far from safety,
And they are crushed in the gate,
Neither is there any to deliver them:
5 Whose harvest the hungry eateth up,
And taketh it even out of the thorns;
And the snare gapeth for their substance.
6 For affliction cometh not forth from the dust,
Neither doth trouble spring out of the ground;
7 But man is born unto trouble,
As the sparks fly upward.
8 But as for me, I would seek unto God,
And unto God would I commit my cause;
9 Who doeth great things and unsearchable,
Marvellous things without number:
10 Who giveth rain upon the earth,
And sendeth waters upon the fields;
11 So that he setteth up on high those that are low,
And those that mourn are exalted to safety.
12 He frustrateth the devices of the crafty,
So that their hands cannot perform their enterprise.
13 He taketh the wise in their own craftiness;
And the counsel of the cunning is carried headlong.
14 They meet with darkness in the day-time,
And grope at noonday as in the night.
15 But he saveth from the sword of their mouth,
Even the needy from the hand of the mighty.
16 So the poor hath hope,
And iniquity stoppeth her mouth.
17 Behold, happy is the man whom God correcteth:
Therefore despise not thou the chastening of the Almighty.
18 For he maketh sore, and bindeth up;
He woundeth, and his hands make whole.
19 He will deliver thee in six troubles;
Yea, in seven there shall no evil touch thee.
20 In famine he will redeem thee from death;
And in war from the power of the sword.
21 Thou shalt be hid from the scourge of the tongue;
Neither shalt thou be afraid of destruction when it cometh.
22 At destruction and dearth thou shalt laugh;
Neither shalt thou be afraid of the beasts of the earth.
23 For thou shalt be in league with the stones of the field;
And the beasts of the field shall be at peace with thee.
24 And thou shalt know that thy tent is in peace;
And thou shalt visit thy fold, and shalt miss nothing.
25 Thou shalt know also that thy seed shall be great,
And thine offspring as the grass of the earth.
26 Thou shalt come to thy grave in a full age,
Like as a shock of grain cometh in in its season.
27 Lo this, we have searched it, so it is;
Hear it, and know thou it for thy good.
1 Strigă acum! Cine îţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2 Nebunul piere ucis de mînia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.
3 Am văzut pe un nebun prinzînd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.
4 Fiii lui n'au noroc, sînt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!
5 Secerişul lui este mîncat de cei flămînzi, cari vin să -l ia chiar şi din spini, şi averile lui sînt înghiţite de oameni însetaţi.
6 Nenorocirea nu răsare din ţărînă, şi suferinţa nu încolţeşte din pămînt.
7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scînteia se naşte ca să zboare.
8 Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.
9 El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.
10 El varsă ploaia pe pămînt, şi trimete apă pe cîmpii.
11 El înalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
12 El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mînile lor nu pot să le împlinească.
13 El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sînt răsturnate:
14 dau peste întunerec în mijlocul zilei, bîjbăie ziua nameaza mare ca noaptea.
15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor, şi -l scapă din mîna celor puternici.
16 Aşa încît nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea îşi închide gura.
17 Ferice de omul pe care -l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atot Puternic.
18 El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi mîna Lui tămăduieşte.
19 De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.
20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete, şi de loviturile săbiei în vreme de război.
21 Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă cînd va veni pustiirea.
22 Vei rîde de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele pămîntului.
23 Căci vei face legămînt pînă şi cu pietrele cîmpului, şi fiarele pămîntului vor fi în pace cu tine.
24 Vei avea fericire în cortul tău, îţi vei găsi turmele întregi,
25 îţi vei vedea sămînţa crescîndu-ţi, şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe cîmp.
26 Vei intra în mormînt la bătrîneţă, ca snopul strîns la vremea lui.
27 Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sînt spre folosul tău!``