1 Then answered Eliphaz the Temanite, and said,
2 Should a wise man make answer with vain knowledge,
And fill himself with the east wind?
3 Should he reason with unprofitable talk,
Or with speeches wherewith he can do no good?
4 Yea, thou doest away with fear,
And hinderest devotion before God.
5 For thine iniquity teacheth thy mouth,
And thou choosest the tongue of the crafty.
6 Thine own mouth condemneth thee, and not I;
Yea, thine own lips testify against thee.
7 Art thou the first man that was born?
Or wast thou brought forth before the hills?
8 Hast thou heard the secret counsel of God?
And dost thou limit wisdom to thyself?
9 What knowest thou, that we know not?
What understandest thou, which is not in us?
10 With us are both the gray-headed and the very aged men,
Much elder than thy father.
11 Are the consolations of God too small for thee,
Even the word that is gentle toward thee?
12 Why doth thy heart carry thee away?
And why do thine eyes flash,
13 That against God thou turnest thy spirit,
And lettest words go out of thy mouth?
14 What is man, that he should be clean?
And he that is born of a woman, that he should be righteous?
15 Behold, he putteth no trust in his holy ones;
Yea, the heavens are not clean in his sight:
16 How much less one that is abominable and corrupt,
A man that drinketh iniquity like water!
17 I will show thee, hear thou me;
And that which I have seen I will declare
18 (Which wise men have told
From their fathers, and have not hid it;
19 Unto whom alone the land was given,
And no stranger passed among them):
20 The wicked man travaileth with pain all his days,
Even the number of years that are laid up for the oppressor.
21 A sound of terrors is in his ears;
In prosperity the destroyer shall come upon him.
22 He believeth not that he shall return out of darkness,
And he is waited for of the sword.
23 He wandereth abroad for bread, saying, Where is it?
He knoweth that the day of darkness is ready at his hand.
24 Distress and anguish make him afraid;
They prevail against him, as a king ready to the battle.
25 Because he hath stretched out his hand against God,
And behaveth himself proudly against the Almighty;
26 He runneth upon him with a stiff neck,
With the thick bosses of his bucklers;
27 Because he hath covered his face with his fatness,
And gathered fat upon his loins;
28 And he hath dwelt in desolate cities,
In houses which no man inhabited,
Which were ready to become heaps;
29 He shall not be rich, neither shall his substance continue,
Neither shall their possessions be extended on the earth.
30 He shall not depart out of darkness;
The flame shall dry up his branches,
And by the breath of God’s mouth shall he go away.
31 Let him not trust in vanity, deceiving himself;
For vanity shall be his recompense.
32 It shall be accomplished before his time,
And his branch shall not be green.
33 He shall shake off his unripe grape as the vine,
And shall cast off his flower as the olive-tree.
34 For the company of the godless shall be barren,
And fire shall consume the tents of bribery.
35 They conceive mischief, and bring forth iniquity,
And their heart prepareth deceit.
1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:
2 ,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?
3 Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?
4 Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.
5 Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.
6 Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?
9 Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?
10 Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.
11 Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...
12 Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?
13 Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?
14 ,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?
15 Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,
16 cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!
17 Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,
18 ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,
19 cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.
20 ,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.
21 Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.
22 El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;
23 aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.
24 Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.
25 Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,
26 şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.
27 Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,
28 şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.
29 Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.
30 Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.
31 Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.
32 Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.
33 Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.
35 El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```