1 Defalarca azarlandığı halde dikbaşlılık eden, 2 Ansızın yıkıma uğrayacak, çare yok.

2 Doğru kişiler çoğalınca halk sevinir, 2 Kötü kişi hükümdar olunca halk inler.

3 Bilgeliği seven babasını sevindirir, 2 Fahişelerle dostluk eden malını yitirir.

4 Adaletle yöneten kral ülkesini ayakta tutar, 2 Ağır vergiler koyansa çökertir.

5 Başkasını pohpohlayan kişi, 2 Ona tuzak kurar.

6 Kötünün başkaldırısı kendine tuzak olur, 2 Doğru kişiyse ezgi söyler ve sevinir.

7 Doğru kişi yoksulların hakkını verir, 2 Kötü kişi hak hukuk nedir bilmez.

8 Alaycı kişiler kentleri bile karıştırır, 2 Bilgelerse öfkeyi yatıştırır.

9 Bilge kişiyle davası olan ahmak 2 Kızar, alay eder ve rahat vermez.

10 Kana susamışlar dürüst kişiden nefret eder, 2 Doğrularsa onun canını korur.

11 Akılsız hep patlamaya hazırdır, 2 Bilgeyse öfkesini dizginler.

12 Hükümdar yalana kulak verirse, 2 Bütün görevlileri de kötü olur.

13 Zorbayla yoksulun ortak bir noktası var: 2 İkisinin de gözünü açan RABdir.

14 Yoksulları adaletle yöneten kralın 2 Tahtı hep güvenlikte olur.

15 Değnekle terbiye bilgelik kazandırır, 2 Kendi haline bırakılan çocuksa annesini utandırır.

16 Kötüler çoğalınca başkaldırı da çoğalır, 2 Ama doğrular onların düşüşünü görecektir.

17 Oğlunu terbiye et, o da sana huzur verecek 2 Ve gönlünü hoşnut edecektir.

18 Tanrısal esinden yoksun olan halk 2 Sınır tanımaz olur. 2 Ne mutlu Kutsal Yasayı yerine getirene!

19 Köle salt sözle terbiye edilemez, 2 Çünkü anlasa da kulak asmaz.

20 Sözünü tartmadan konuşan birini tanıyor musun? 2 Akılsızın durumu bile onunkinden daha umut vericidir.

21 Çocukluğundan beri kölesini şımartan, 2 Sonunda cezasını çeker.

22 Öfkeli kişi çekişme yaratır, 2 Huysuz kişinin başkaldırısı eksik olmaz.

23 Kibir insanı küçük düşürür, 2 Alçakgönüllülükse onur kazandırır.

24 Hırsızla ortak olanın düşmanı kendisidir, 2 Mahkemede yemin etse de bildiğini söylemez.

25 İnsandan korkmak tuzaktır, 2 Ama RABbe güvenen güvenlikte olur.

26 Hükümdarın gözüne girmek isteyen çoktur, 2 Ama RABdir insana adalet sağlayan.

27 Doğrular haksızlardan iğrenir, 2 Kötüler de dürüst yaşayanlardan.

1 Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor, va fi zdrobit deodată şi fără leac. -

2 Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme. -

3 Cine iubeşte înţelepciunea înveseleşte pe tatăl său, dar cine umblă cu curvele risipeşte averea. -

4 Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte. -

5 Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui. -

6 În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură. -

7 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă. -

8 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mînia. -

9 Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face. -

10 Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. -

11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte. -

12 Cînd celce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. -

13 Săracul şi asupritorul se întîlnesc, dar Domnul le luminează ochii la amîndoi,

14 Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie. -

15 Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale. -

16 Cînd se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi păcatul, dar cei buni le vor vedea căderea. -

17 Pedepseşte-ţi fiul, şi el îţi va da odihnă, şi îţi va aduce desfătare sufletului. -

18 Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! -

19 Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. -

20 Dacă vezi un om care vorbeşte nechibzuit, poţi să nădăjduieşti mai mult dela un nebun decît dela el. -

21 Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu. -

22 Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate. -

23 Mîndria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste. -

24 Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. -

25 Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are dece să se teamă. -

26 Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.

27 Omul nelegiuit este o scîrbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scîrbă înaintea celor răi.