4 Mojžíšova 11

1 I stalo se, že lid ztěžoval a stýskal sobě, cožse nelíbilo Hospodinu. Protož, slyše to Hospodin, rozhněval se náramně, a roznítil se proti nim oheň Hospodinův, a spálil zadní díl vojska. 2 Tedy volal lid k Mojžíšovi. I modlil se Mojžíš Hospodinu, a uhasl oheň. 3 I nazval jméno místa toho Tabbera; nebo rozpálil se proti nim oheň Hospodinův. 4 Lid pak k nim přimíšený napadla žádost náramná; a obrátivše se, plakali i synové Izraelští a řekli: Kdo nám to dá, abychom se masa najedli? 5 Rozpomínáme se na ryby, jichž jsme dosti v Egyptě darmo jídali, na okurky a melouny, též na por, cibuli a česnek. 6 A nyní duše naše vyprahlá, nic jiného nemá, kromě tu mannu před očima svýma. 7 (Manna pak byla jako semeno koliandrové, a barva její jako barva bdelium. 8 I vycházíval lid, a sbírali a mleli žernovy, neb tloukli v moždířích, a smažili na pánvici, aneb koláče podpopelné dělali z ní; chut pak její byla jako chut nového oleje. 9 Když pak sstupovala rosa na vojsko v noci, tedy sstupovala také i manna). 10 Tedy uslyšel Mojžíš, an lid pláče po čeledech svých, každý u dveří stanu svého. Pročež roznítila se prchlivost Hospodinova náramně; Mojžíšovi to také těžké bylo. 11 I řekl Mojžíš Hospodinu: Proč jsi tak zle učinil služebníku svému? Proč jsem nenalezl milosti před očima tvýma, že jsi vložil břímě všeho lidu tohoto na mne? 12 Zdaliž jsem já počal všecken lid tento? Zdali jsem já zplodil jej, že mi díš: Nes jej na rukou svých, jako nosí chůva děťátko, do země té, kterouž jsi s přísahou zaslíbil otcům jejich? 13 Kde mám nabrati masa, abych dal všemu lidu tomuto? Nebo plačí na mne, řkouce: Dej nám masa, ať jíme. 14 Nemohuť já sám nésti všeho lidu tohoto, nebo jest to nad možnost mou. 15 Pakli mi tak dělati chceš, prosím, zabí mne raději, jestliže jsem nalezl milost před očima tvýma, abych více nehleděl na trápení své. 16 Tedy řekl Hospodin Mojžíšovi: Shromažď mi sedmdesáte mužů z starších Izraelských, kteréž znáš, že jsou starší v lidu a správcové jeho; i přivedeš je ke dveřím stánku úmluvy, a státi budou tam s tebou. 17 A já sstoupím a mluviti budu s tebou, a vezmu z ducha, kterýž jest na tobě, a dám jim. I ponesou s tebou břímě lidu, a tak ty ho sám neponeseš. 18 Lidu pak díš: Posvěťtež se k zítřku, a budete jísti maso; nebo jste plakali v uších Hospodinových, řkouce: Kdo nám dá najísti se masa? Jistě že lépe nám bylo v Egyptě. I dá vám Hospodin masa, a budete jísti. 19 Nebudete toliko jeden den jísti, ani dva, ani pět, ani deset, ani dvadcet, 20 Ale za celý měsíc, až vám chřípěmi poleze, a zoškliví se, proto že jste pohrdli Hospodinem, kterýž jest u prostřed vás, a plakali jste před ním, říkajíce: Proč jsme vyšli z Egypta? 21 I řekl Mojžíš: Šestkrát sto tisíců pěších jest tohoto lidu, mezi nimiž já jsem, a ty pravíš: Dám jim masa, aby jedli za celý měsíc. 22 Zdali ovcí a volů nabije se jim, aby jim postačilo? Aneb zdali všecky ryby mořské shromáždí se jim, aby jim dosti bylo? 23 Tedy řekl Hospodin Mojžíšovi: Zdali ruka Hospodinova ukrácena jest? Již nyní uzříš, přijde-li na to, což jsem mluvil, čili nic. 24 Vyšed tedy Mojžíš, mluvil lidu slova Hospodinova, a shromáždiv sedmdesáte mužů z starších lidu, postavil je vůkol stánku. 25 I sstoupil Hospodin v oblaku a mluvil k němu, a vzav z ducha, kterýž byl na něm, dal sedmdesáti mužům starším. I stalo se, když odpočinul na nich ten duch, že prorokovali, ale potom nikdy více. 26 Byli pak zůstali v staních dva muži, jméno jednoho Eldad, a druhého Medad, na nichž také odpočinul duch ten, nebo i oni napsani byli, ačkoli nevyšli k stánku. I ti také prorokovali v staních. 27 Tedy přiběh služebník, oznámil to Mojžíšovi, řka: Eldad a Medad prorokují v staních. 28 Jozue pak, syn Nun, služebník Mojžíšův, jeden z mládenců jeho, dí k tomu: Pane můj, Mojžíši, zabraň jim. 29 Jemuž odpověděl Mojžíš: Proč ty horlíš pro mne? Nýbrž ó kdyby všecken lid Hospodinův proroci byli, a aby dal Hospodin ducha svého na ně! 30 I navrátil se Mojžíš do stanů s staršími Izraelskými. 31 Tedy strhl se vítr od Hospodina, a zachvátiv křepelky od moře, spustil je na stany tak široce a dlouze, co by mohl za jeden den cesty ujíti všudy vůkol táboru, takměř na dva lokty zvýší nad zemí. 32 Protož vstav lid, celý ten den a celou noc, i celý druhý den shromažďovali sobě ty křepelky; a kdož nejméně nashromáždil, měl jich s deset měr. I rozvěšeli je sobě pořád okolo stanů. 33 Ještě maso vězelo v zubích jejich, a nebylo právě sžvýkáno, když hněv Hospodinův vzbudil se na lid. I ranil Hospodin lid ranou velikou náramně. 34 Protož nazváno jest jméno místa toho Kibrot Hattáve; nebo tu pochovali lid, kterýž žádal masa. 35 I bral se lid z Kibrot Hattáve na poušť Hazerot, a pozůstali v Hazerot.

Focul Domnului

1 Poporul*Deut. 9:22. a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat*Ps. 78:21.. S-a aprins*Lev. 10:2. Cap. 16:35.2 Împ. 1:12.Ps. 106:18. între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberei. 2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat*Iac. 5:16. Domnului, și focul s-a stins. 3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepelițele

4 Adunăturii*Exod 12:38. de oameni care se aflau în mijlocul lui Israel i-a venit poftă, ba chiar și copiii lui Israel au început să plângă și să zică: „Cine*Ps. 78:18;106:14.1 Cor. 10:6. ne va da carne să mâncăm? 5 Ne aducem*Exod 10:3. aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt și care nu ne costau nimic, de castraveți, de pepeni, de praji, de ceapă și de usturoi. 6 Acum ni s-a uscat*Cap. 21:5. sufletul: nu mai este nimic! Ochii noștri nu văd decât mana aceasta." 7 Mana*Exod 16:14,31. semăna cu grăuntele de coriandru și la vedere era ca bedelionul*Gen. 2:12.. 8 Poporul se risipea și o strângea, o măcina la râșniță sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală și făcea turte din ea. Mana avea gustul*Exod 16:31. unei turte făcute cu untdelemn. 9 Când cădea roua*Exod 16:13,14. noaptea în tabără, cădea și mana. 10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mânia*Ps. 78:21. Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat 11 și a zis*Deut. 1:12. Domnului: „Pentru ce mâhnești Tu pe robul Tău și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ‘Poartă-l*Is. 40:11. la sânul tău, cum poartă doica*Is. 49:23.1 Tes. 2:7. pe copil, până în țara pe care ai jurat*Gen. 26:3;50:24.Exod 13:5. părinților lui că i-o vei da’? 13 De unde*Mat. 15:33.Marcu 8:4. să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: ‘Dă-ne carne ca să mâncăm!’ 14 Eu*Exod 18:18. singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine. 15 Decât să Te porți așa cu mine, mai bine omoară-mă*1 Împ. 19:4.Iona 4:3., Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd*Ţef. 3:15. nenorocirea." 16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine șaptezeci*Exod 24:1,9. de bărbați, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoști ca bătrâni ai poporului și cu putere*Deut. 16:18. asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii și să se înfățișeze acolo împreună cu tine. 17 Eu*Vers. 25.Gen. 11:5.Gen. 18:21.Exod 19:20. Mă voi coborî și îți voi vorbi acolo; voi lua din duhul*1 Sam. 10:6.2 Împ. 2:15.Neem. 9:20.Is. 44:3.Ioel 2:28. care este peste tine și-l voi pune peste ei, ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului și să n-o porți tu singur. 18 Să spui poporului: ‘Sfințiți-vă*Exod 19:10. pentru mâine și aveți să mâncați carne, fiindcă ați plâns în*Exod 16:7. auzul Domnului și ați zis: «Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi*Vers. 5.Fapte 7:39. o duceam bine în Egipt!» Domnul vă va da carne și veți mânca. 19 Aveți să mâncați carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20 ci o lună*Ps. 78:29;106:15. întreagă, până vă va ieși pe nări și vă veți scârbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru și pentru că ați plâns înaintea Lui, zicând: «Pentru ce*Cap. 21:5. am ieșit noi oare din Egipt?»’" 21 Moise a zis: „Șase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul*Gen. 12:2.Exod 12:37;38:26. Cap. 1:46. căruia sunt eu, și Tu zici: ‘Le voi da carne și vor mânca o lună întreagă!’ 22 Putem tăia*2 Împ. 7:2.Mat. 15:33.Marcu 8:4.Ioan 6:7,9. oare atâtea oi și atâția boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toți peștii mării, ca să le ajungă?" 23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva*Is. 50:2;59:1. s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ți-am spus se va*Cap. 23:19.Ezec. 12:25;24:14. întâmpla sau nu." 24 Moise a ieșit și a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat*Vers. 16. șaptezeci de bărbați din bătrânii poporului și i-a pus în jurul cortului. 25 Domnul S-a coborât*Vers. 17. Cap. 12:5. în nor și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el și l-a pus peste cei șaptezeci de bătrâni. Și de îndată ce duhul s-a așezat*2 Împ. 2:15. peste ei, au început să prorocească*1 Sam. 10:5,6,10;19:20,21,23.Ioel 2:28.Fapte 2:17,18.1 Cor. 14:1., dar după aceea n-au mai prorocit. 26 Doi oameni, unul numit Eldad și altul Medad, rămăseseră în tabără, și duhul s-a așezat și peste ei, căci erau dintre cei scriși, măcar că nu*1 Sam. 20:26.Ier. 36:5. se duseseră la cort. Și au început să prorocească și ei în tabără. 27 Un tânăr a alergat și a dat de știre lui Moise, zicând: „Eldad și Medad prorocesc în tabără." 28 Și Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinerețea lui, a luat cuvântul și a zis: „Domnule Moise*Marcu 9:38.Luca 9:49.Ioan 3:26., oprește-i." 29 Moise i-a răspuns: „Ești gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu*1 Cor. 14:5. ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci și Domnul să-Și pună Duhul Lui peste ei!" 30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el și bătrânii lui Israel. 31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt*Exod 16:13.Ps. 78:26-28;105:40., care a adus prepelițe și le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte și cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălțime de aproape doi coți de la fața pământului. 32 În tot timpul zilei aceleia și toată noaptea și toată ziua următoare, poporul s-a sculat și a strâns prepelițe; cel ce strânsese cel mai puțin avea zece omeri. Ei și le-au întins în jurul taberei. 33 Pe când carnea*Ps. 78:30,31. era încă în dinții lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului și Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare. 34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă. 35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat*Cap. 33:17. la Hațerot și s-a oprit la Hațerot.