4 Mojžíšova 14

1 Tehdy pozdvihše se všecko množství, křičeli, a plakal lid v tu noc. 2 A reptali proti Mojžíšovi i proti Aronovi všickni synové Izraelští, a řeklo k nim všecko množství: Ó bychom byli zemřeli v zemi Egyptské, aneb na této poušti, ó bychom byli zemřeli! 3 A proč Hospodin vede nás do země té, abychom padli od meče, ženy naše i dítky naše aby byly v loupež? Není-liž nám lépe navrátiti se zase do Egypta? 4 I řekli jeden druhému: Ustanovme sobě vůdci, a navraťme se do Egypta. 5 Tedy padli Mojžíš a Aron na tváři své přede vším množstvím shromáždění synů Izraelských. 6 Jozue pak, syn Nun, a Kálef, syn Jefonův, z těch, kteříž byli shlédli zemi, roztrhli roucha svá, 7 A mluvili ke všemu množství synů Izraelských, řkouce: Země, kterouž jsme prošli a vyšetřili, jest země velmi velice dobrá. 8 Bude-li Hospodin laskav na nás, uvedeť nás do země té, a dá ji nám, a to zemi takovou, kteráž oplývá mlékem a strdí. 9 Toliko nepozdvihujte se proti Hospodinu, ani se bojte lidu země té, nebo jako chléb náš jsou. Odešlatě od nich ochrana jejich, ale s námi jest Hospodin; nebojtež se jich. 10 Tedy mluvilo všecko množství, aby je kamením uházeli, ale sláva Hospodinova ukázala se nad stánkem úmluvy všechněm synům Izraelským. 11 I řekl Hospodin Mojžíšovi: I dokavadž popouzeti mne bude lid ten? A dokud nebudou mi věřiti pro tak mnohá znamení, kteráž jsem činil u prostřed nich? 12 Raním jej morem a rozženu jej, tebe pak učiním v národ veliký a silnější, nežli jest tento. 13 I řekl Mojžíš Hospodinu: Ale uslyšíť to Egyptští, z jejichž prostředku vyvedl jsi lid tento v síle své, 14 A řeknou s obyvateli země té: (nebo slyšeli, že jsi ty, ó Hospodine, byl u prostřed lidu tohoto, a že jsi okem v oko spatřován byl, ó Hospodine, a oblak tvůj stál nad nimi, a v sloupě oblakovém předcházel jsi je ve dne, a v sloupě ohnivém v noci), 15 Když tedy zmoříš lid ten, všecky až do jednoho, mluviti budou národové, kteříž slyšeli pověst o tobě, říkajíce: 16 Proto že nemohl Hospodin uvésti lidu toho do země, kterouž jim s přísahou zaslíbil, zmordoval je na poušti. 17 Nyní tedy, prosím, nechať jest zvelebena moc Páně, jakož jsi mluvil, řka: 18 Hospodin dlouhočekající a hojný v milosrdenství, odpouštějící nepravost a přestoupení, kterýž však z vinného nečiní nevinného, ale navštěvuje nepravost otců na synech do třetího i čtvrtého pokolení. 19 Odpusť, prosím, nepravost lidu tohoto podlé velikého milosrdenství svého, tak jako jsi odpouštěl lidu tomuto, jakž vyšel z Egypta až dosavad. 20 I řekl Hospodin: Odpustil jsem vedlé slova tvého. 21 A však živ jsem já, a sláva má naplňuje všecku zemi, 22 Že všickni ti, kteříž viděli slávu mou a znamení má, kteráž jsem činil v Egyptě a na poušti této, a kteříž pokoušeli mne již desetkrát, aniž uposlechli hlasu mého, 23 Neuzří země té, kterouž jsem s přísahou zaslíbil otcům jejich, aniž jí kdo z těch, kteříž mne popouzeli, uhlédá. 24 Ale služebníka svého Kálefa, (nebo v něm byl jiný duch, a cele následoval mne), uvedu jej do země, do kteréž chodil, a símě jeho dědičně obdrží ji. 25 Ale poněvadž Amalechitský a Kananejský bydlí v tom údolí, obraťte se zase zítra, a beřte se na poušť cestou k moři Rudému. 26 Mluvil také Hospodin k Mojžíšovi a Aronovi, řka: 27 Až dokud snášeti budu množství toto zlé, kteréž repce proti mně? Až dokud reptání synů Izraelských, kteříž repcí proti mně, slyšeti budu? 28 Rci jim: Živ jsem já, praví Hospodin, žeť vám učiním tak, jakž jste mluvili v uši mé: 29 Na poušti této padnou mrtvá těla vaše, a všickni, kteříž jste sečteni, podlé všeho počtu vašeho od majících let dvadceti a výše, kteříž jste reptali proti mně, 30 Nevejdete, pravím, vy do země, o kteréž, zdvihna ruku svou, přisáhl jsem, že vás osadím v ní, jediné Kálef, syn Jefonův, a Jozue, syn Nun. 31 Ale dítky vaše malé, o nichž jste řekli, že v loupež budou, ty uvedu, aby užívali země té, kterouž jste vy pohrdli. 32 Těla pak vaše mrtvá padnou na poušti této. 33 A synové vaši budou tuláci na poušti této čtyřidceti let, a ponesou pokutu smilství vašeho, až do konce vyhynou těla vaše na poušti. 34 Podlé počtu dnů, v nichž jste procházeli zemi tu, totiž čtyřidceti dnů, jeden každý den za rok počítaje, ponesete nepravosti své čtyřidceti let, a poznáte pomstu svého odtržení se ode mne. 35 Já Hospodin mluvil jsem, že to učiním všemu tomuto množství zlému, kteréž se zrotilo proti mně; na poušti této do konce zhynou, a tu zemrou. 36 Muži pak ti, kteréž poslal byl Mojžíš k shlédnutí země té, a kteříž, navrátivše se, uvedli v reptání proti němu všecko množství to, haněním ošklivíce zemi, 37 Ti, řku, muži, kteříž haněli zemi, ranou těžkou zemřeli před Hospodinem. 38 Jozue pak, syn Nun, a Kálef, syn Jefonův, živi zůstali z mužů těch, kteříž chodili k vyšetření země. 39 Tedy mluvil Mojžíš slova ta ke všechněm synům Izraelským; i plakal lid velmi. 40 A vstavše ráno, vstoupili na vrch hory, a řekli: Aj, my hotovi jsme, abychom šli k místu, o němž mluvil Hospodin; nebo jsme zhřešili. 41 Jimž řekl Mojžíš: Proč jest to, že vy přestupujete přikázaní Hospodinovo? ješto vám to na dobré nevyjde. 42 Nevstupujte, nebo Hospodin není u prostřed vás, abyste nebyli poraženi od nepřátel vašich. 43 Amalechitský zajisté a Kananejský jest tu před vámi, a padnete od meče, proto že jste se odvrátili od následování Hospodina, aniž také Hospodin bude s vámi. 44 Oni pak předce usilovali vstoupiti na vrch hory, ale truhla smlouvy Hospodinovy a Mojžíš nevycházeli z stanů. 45 Tedy sstoupili Amalechitský a Kananejský, kteříž bydlili na těch horách, a porazili je, a potírali je až do Horma.

Patruzeci de ani în pustie

1 Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul*Cap. 11:4. a plâns în noaptea aceea. 2 Toți copiii*Exod 16:2;17:3. Cap. 16:41.Ps. 106:25. lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De*Vers. 28,29. ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?" 4 Și au zis unul altuia: „Să*Neem. 9:17. ne alegem o căpetenie și să ne*Deut. 17:16.Fapte 7:39. întoarcem în Egipt." 5 Moise*Cap. 16:4,22. și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6 Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua*Vers. 24,30,38. Cap. 13:6,8., fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele 7 și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe*Cap. 13:27.Deut. 1:25. care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. 8 Dacă Domnul*Deut. 10:15.2 Sam. 15:25,26;22:20.1 Împ. 10:9.Ps. 22:8;147:10,11.Is. 62:4. va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară*Cap. 13:27. în care curge lapte și miere. 9 Numai nu vă*Deut. 9:7,23,24. răzvrătiți împotriva Domnului și nu*Deut. 7:18;20:3. vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca*Cap. 24:8.. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul*Gen. 48:21.Exod 33:16.Deut. 20:1,3,4;31:6,8.Ios. 1:5.Jud. 1:22.2 Cron. 13:12;15:2;20:17;32:8.Ps. 46:7,11.Is. 41:10.Amos 5:14.Zah. 8:23. este cu noi, nu vă temeți de ei!" 10 Toată*Exod 17:4. adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava*Exod 16:10;24:16,17;40:34.Lev. 9:23. Cap. 16:19,42;20:6. Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11 Și Domnul a zis lui Moise: „Până*Vers. 23.Deut. 9:7,8,22.Ps. 95:8.Evr. 3:8,16. când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu*Deut. 1:32;9:23.Ps. 78:22,32,42;106:24.Ioan 12:37.Evr. 3:18. va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine*Exod 32:10. te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el." 13 Moise*Exod 32:12.Ps. 106:23.Deut. 9:26-28;32:27.Ezec. 20:9,14. a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau*Exod 15:14.Ios. 2:9,10;5:1. că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul*Exod 13:21;40:38. Cap. 10:34.Neem. 9:12.Ps. 78:14;105:39. Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 16 ‘Domnul n-avea*Deut. 9:28.Ios. 7:9. putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet*Exod 34:6,7.Ps. 103:8;145:8.Iona 4:2. la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește*Exod 20:5;34:7. fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ 19 Iartă*Exod 34:9. dar fărădelegea poporului acestuia*Ps. 106:45., după*Ps. 78:38. mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici." 20 Și Domnul a spus: „Iert, cum ai*Ps. 106:23.Iac. 5:16.1 Ioan 5:14-16. cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot*Ps. 72:19. pământul, 22 atât este de adevărat că toți*Deut. 1:35.Ps. 95:11;106:26.Evr. 3:17,18. cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece*Gen. 31:7. ori acum și n-au ascultat glasul Meu, 23 toți aceia*Cap. 32:11.Ezec. 20:15. nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru că robul Meu Caleb*Deut. 1:36.Ios. 14:6,8,9,14. a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în*Cap. 32:12. totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni. 25 Amaleciții și canaaniții locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceți-vă și plecați*Deut. 1:40. în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie." 26 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 27 „Până când*Vers. 11.Exod 16:28.Mat. 17:17. voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile*Exod 16:12. copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28 Spune-le: ‘Pe*Vers. 23. Cap. 26:65;32:11.Deut. 1:35.Evr. 3:17. viața Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai*Vers. 2. cum ați vorbit în auzul urechilor Mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți*Cap. 1:45;26:64., a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care ați cârtit împotriva Mea, 30 nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară*Vers. 38. Cap. 26:65;32:12.Deut. 1:36,38. de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe*Deut. 1:39. copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați*Ps. 106:24. nesocotit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile*1 Cor. 10:5.Evr. 3:17. voastre moarte vor cădea în pustie. 33 Și copiii voștri vor rătăci*Cap. 32:13.Ps. 107:40. patruzeci*Deut. 2:14. de ani în pustie și vor ispăși*Ezec. 23:35. astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34 După cum*Cap. 13:25. în patruzeci de zile*Ps. 95:10.Ezec. 4:6. ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu*Cap. 23:19., Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele*Vers. 27,29;26:65.1 Cor. 10:5. adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri.’" 36 Bărbații*Cap. 13:31,32. pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara, 37 oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit*1 Cor. 10:10.Evr. 3:17.Iuda 5. acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică. 38 Numai Iosua, fiul*Cap. 26:65.Ios. 14:6,10. lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.

Neascultarea poporului pedepsit

39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare*Exod 33:4. jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!*Deut. 1:41. Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit." 41 Moise a zis: „Pentru ce călcați porunca*Vers. 25.2 Cron. 24:20. Domnului? Nu veți izbuti. 42 Nu vă suiți*Deut. 1:42., căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri. 43 Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut*2 Cron. 15:2. de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi." 44 Ei s-au îndărătnicit*Deut. 1:43. și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei. 45 Atunci*Vers. 43.Deut. 1:44. s-au coborât amaleciții și canaaniții care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până la*Cap. 21:3.Jud. 1:17. Horma.