4 Mojžíšova 27

1 Tehdy přistoupily dcery Salfada, syna Heferova, syna Galád, syna Machir, syna Manasse, z pokolení Manasse, syna Jozefova. Tato pak jsou jména dcer jeho: Mahla, Noa, Hegla, Melcha a Tersa. 2 A postavily se před Mojžíšem a před Eleazarem knězem, i před knížaty a vším množstvím, u dveří stánku úmluvy, a řekly: 3 Otec náš umřel na poušti, kterýž však nebyl z spolku těch, kteříž se zrotili proti Hospodinu v rotě Chóre; nebo pro hřích svůj umřel, synů žádných nemaje. 4 Což vyhlazeno býti má jméno otce našeho z čeledi jeho, proto že neměl syna? Dej nám dědictví mezi bratřími otce našeho. 5 I vznesl tu věc Mojžíš na Hospodina. 6 Kterýž odpověděl Mojžíšovi, řka: 7 Dobře mluví dcery Salfad. Dejž jim bez odporu právo dědictví mezi bratřími otce jejich, a přenes dědictví otce jejich na ně. 8 K synům pak Izraelským toto mluviti budeš: Když by kdo umřel, nemaje syna, tedy přenesete dědictví jeho na dceru jeho. 9 Pakli by ani dcery neměl, tedy dáte dědictví jeho bratřím jeho. 10 Pakli by ani bratří neměl, tedy dáte dědictví jeho bratřím otce jeho. 11 Pakli by ani strýců neměl, tedy dáte dědictví jeho příteli jeho, kterýž jest nejbližší jemu v rodu jeho, aby dědičně obdržel je. A bude to synům Izraelským za ustanovení soudné, jakož přikázal Hospodin Mojžíšovi. 12 Řekl také Hospodin Mojžíšovi: Vstup na horu tuto Abarim, a spatř zemi, kterouž jsem dal synům Izraelským. 13 A když spatříš ji, připojen budeš k lidu svému i ty, jako připojen jest Aron bratr tvůj, 14 Poněvadž jste odporovali řeči mé na poušti Tsin, při odporování všeho množství, kdež jste mne měli posvětiti při vodách před očima jejich. To jsou ty vody sváru v Kádes, na poušti Tsin. 15 I řekl Mojžíš Hospodinu, řka: 16 Opatříš Hospodin Bůh duchů, Bůh všelikého těla, shromáždění toto mužem hodným, 17 Kterýž by vycházel před nimi, a kterýž by vcházel před nimi, kterýž by vyvodil a zase uvodil je, aby nebylo shromáždění Hospodinovo jako ovce, kteréž nemají pastýře. 18 I řekl Hospodin Mojžíšovi: Vezmi k sobě Jozue, syna Nun, muže, v kterémž jest duch můj, a vlož ruku svou na něj. 19 A postavě jej před Eleazarem knězem a přede vším shromážděním, dáš jemu naučení před očima jejich, 20 A udělíš jemu slávy své, aby ho poslouchalo všecko množství synů Izraelských. 21 Kterýž před Eleazarem knězem postavě se, ptáti se ho bude na soud urim před Hospodinem. K rozkazu jeho vyjdou, a k rozkazu jeho vejdou, on i všickni synové Izraelští s ním, a všecko shromáždění. 22 I učinil Mojžíš tak, jakž mu byl rozkázal Hospodin, a pojav Jozue, postavil jej před Eleazarem knězem a přede vším shromážděním. 23 A vloživ ruce své na něj, dal jemu naučení, jakž mluvil Hospodin skrze Mojžíše.

Legea asupra moștenirilor

1 Fetele lui Țelofhad*Cap. 26:33;36:1,11.Ios. 17:3., fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, și ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca și Tirța, 2 s-au apropiat și s-au înfățișat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai-marilor și înaintea întregii adunări, la ușa cortului întâlnirii. Ele au zis: 3 „Tatăl nostru a murit*Cap. 14:35;26:64,65. în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s-au răzvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei*Cap. 16:1,2. lui Core, ci a murit pentru păcatul lui și n-a avut fii. 4 Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentru că n-a avut fii? Dă-ne*Ios. 17:4. și nouă deci o moștenire între frații tatălui nostru." 5 Moise a adus*Exod 18:15,19. pricina lor înaintea Domnului. 6 Și Domnul a zis lui Moise: 7 „Fetele lui Țelofhad au dreptate. Să le*Cap. 36:2. dai de moștenire o moșie între frații tatălui lor și să treci asupra lor moștenirea tatălui lor. 8 Iar copiilor lui Israel să le vorbești și să le spui: «Când un om va muri fără să lase fii, să treceți moștenirea lui asupra fetei lui. 9 Dacă n-are nicio fată, moștenirea lui s-o dați fraților lui. 10 Dacă n-are nici frați, moștenirea lui s-o dați fraților tatălui său. 11 Și, dacă nici tatăl lui n-are frați, moștenirea lui s-o dați rudei celei mai apropiate din familia lui și ea s-o stăpânească. Aceasta să fie o lege*Cap. 35:29. și un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul.»"

Iosua, urmașul lui Moise

12 Domnul a zis lui Moise: „Suie-te*Cap. 33:47.Deut. 3:27;32:49;34:1. pe muntele acesta Abarim și privește țara pe care am dat-o copiilor lui Israel. 13 S-o privești, dar și tu vei fi adăugat*Cap. 20:24,28;31:2.Deut. 10:6. la poporul tău, cum a fost adăugat fratele tău Aaron, 14 pentru că v-ați*Cap. 20:12,24.Deut. 1:37;32:51.Ps. 106:32. împotrivit poruncii Mele în pustia Țin, când cu cearta adunării, și nu M-ați sfințit înaintea lor cu prilejul apelor." (Acestea sunt*Exod 17:7. apele de ceartă, la Cades, în pustia Țin.) 15 Moise a vorbit Domnului și a zis: 16 „Domnul Dumnezeul*Cap. 16:22.Evr. 12:9. duhurilor oricărui trup să rânduiască peste adunare un om 17 care să iasă*Deut. 31:2.1 Sam. 8:20;18:13.2 Cron. 1:10. înaintea lor și să intre înaintea lor, care să-i scoată afară și să-i vâre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca niște oi*1 Împ. 22:17.Zah. 10:2.Mat. 9:36.Marcu 6:34. care n-au păstor." 18 Domnul a zis lui Moise: „Ia-ți pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în*Gen. 41:38.Jud. 3:10;11:29.1 Sam. 16:13,18. care este Duhul Meu, și să-ți pui*Deut. 34:9. mâna peste el. 19 Să-l așezi înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări și să-i dai porunci*Deut. 31:7. sub ochii lor. 20 Să-l faci părtaș*Cap. 11:17,28.1 Sam. 10:6,9.2 Împ. 2:15. la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l*Ios. 1:16,17. asculte. 21 Să*Ios. 9:14.Jud. 1:1;20:18,23,26.1 Sam. 23:9;30:7. se înfățișeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim*Exod 28:30. înaintea Domnului, și Iosua, toți copiii lui Israel, împreună cu el, și toată adunarea să iasă după porunca lui Eleazar și să intre după porunca*Ios. 9:14.1 Sam. 22:10,13,15. lui." 22 Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua și l-a pus înaintea preotului Eleazar și înaintea întregii adunări. 23 Și-a pus mâinile peste el și i-a dat porunci*Deut. 3:28;31:7., cum spusese Domnul prin Moise.