1 Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
2 Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
3 Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
4 Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
5 ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
6 Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
7 Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
8 Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
9 Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
10 Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
11 Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
12 cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
13 Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
14 ,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
15 De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
16 Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
17 mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
18 Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
19 Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
20 a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
21 Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
22 De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
23 ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
24 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
25 Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
26 Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
27 Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.
1 א בני שמר אמרי ומצותי תצפן אתך br
2 ב שמר מצותי וחיה ותורתי כאישון עיניך br
3 ג קשרם על-אצבעתיך כתבם על-לוח לבך br
4 ד אמר לחכמה אחתי את ומדע לבינה תקרא br
5 ה לשמרך מאשה זרה מנכריה אמריה החליקה br
6 ו כי בחלון ביתי-- בעד אשנבי נשקפתי br
7 ז וארא בפתאים אבינה בבנים-- נער חסר-לב br
8 ח עבר בשוק אצל פנה ודרך ביתה יצעד br
9 ט בנשף-בערב יום באישון לילה ואפלה br
10 י והנה אשה לקראתו שית זונה ונצרת לב br
11 יא המיה היא וסררת בביתה לא-ישכנו רגליה br
12 יב פעם בחוץ--פעם ברחבות ואצל כל-פנה תארב br
13 יג והחזיקה בו ונשקה לו העזה פניה ותאמר לו br
14 יד זבחי שלמים עלי היום שלמתי נדרי br
15 טו על-כן יצאתי לקראתך לשחר פניך ואמצאך br
16 טז מרבדים רבדתי ערשי חטבות אטון מצרים br
17 יז נפתי משכבי-- מר אהלים וקנמון br
18 יח לכה נרוה דדים עד-הבקר נתעלסה באהבים br
19 יט כי אין האיש בביתו הלך בדרך מרחוק br
20 כ צרור-הכסף לקח בידו ליום הכסא יבא ביתו br
21 כא הטתו ברב לקחה בחלק שפתיה תדיחנו br
22 כב הולך אחריה פתאם כשור אל-טבח יבא וכעכס אל-מוסר אויל br
23 כג עד יפלח חץ כבדו-- כמהר צפור אל-פח br ולא-ידע כי-בנפשו הוא br
24 כד ועתה בנים שמעו-לי והקשיבו לאמרי-פי br
25 כה אל-ישט אל-דרכיה לבך אל-תתע בנתיבותיה br
26 כו כי-רבים חללים הפילה ועצמים כל-הרגיה br
27 כז דרכי שאול ביתה ירדות אל-חדרי-מות