1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Cît de bine ştii tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!
3 Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de înţelepciune dai tu la iveală!
4 Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?
5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape şi supt locuitorii lor;
6 înaintea Lui locuinţa morţilor este goală, adîncul n'are acoperiş.
7 El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spînzură pămîntul pe nimic.
8 Leagă apele în norii Săi, şi norii nu se sparg supt greutatea lor.
9 Acopere faţa scaunului Său de domnie, şi Îşi întinde norul peste el.
10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întunerec.
11 Stîlpii cerului se clatină, şi se înspăimîntă la ameninţarea Lui.
12 Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.
13 Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge şarpele fugar.
14 Şi acestea sînt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``
1 A odpovídaje Job, řekl:
2 Komu jsi napomohl? Tomu-li, kterýž nemá síly? Toho-lis retoval, kterýž jest bez moci?
3 Komu jsi rady udělil? Nemoudrému-li? Hned jsi základu dostatečně poučil?
4 Komužs ty řeči zvěstoval? A čí duch vyšel z tebe?
5 Však i mrtvé věci pod vodami a obyvateli jejich sformovány bývají.
6 Odkryta jest propast před ním, i zahynutí není zakryto.
7 Ontě roztáhl půlnoční stranu nad prázdnem, zavěsil zemi na ničemž.
8 Zavazuje vody v oblacích svých, aniž se trhá oblak pod nimi.
9 On sám zdržuje stále trůn svůj, a roztahuje na něm oblaky své.
10 Cíl vyměřil rozlévání se vodám, až do skonání světla a tmy.
11 Sloupové nebeští třesou se a pohybují od žehrání jeho.
12 Mocí svou rozdělil moře, a rozumností svou dutí jeho.
13 Duchem svým nebesa ozdobil, a ruka jeho sformovala hada dlouhého.
14 Aj, toť jsou jen částky cest jeho, a jak nestižitelné jest i to maličko, což jsme slyšeli o něm. Hřímání pak moci jeho kdo srozumí?