1 Ţofar din Naama a luat cuvîntul şi a zis:
2 ,,Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns, şi să creadă limbutul că are dreptate?
3 Vor face vorbele tale deşerte pe oameni să tacă? Şi-ţi vei bate joc de alţii, fără să te facă cineva de ruşine?
4 Tu zici: ,Felul meu de a vedea este drept, şi sînt curat în ochii Tăi.` -
5 A! de ar vrea Dumnezeu să vorbească, de Şi-ar deschide buzele să-ţi răspundă,
6 şi de ţi-ar descoperi tainele înţelepciunii Lui, ale înţelepciunii Lui nemărginite, ai vedea atunci că nu-ţi răsplăteşte totuş după fărădelegea ta.
7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adîncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvîrşită a Celui Atot puternic?
8 Cît cerurile -i de înaltă: ce poţi face? Mai adîncă decît Locuinţa morţilor: ce poţi şti?
9 Întinderea ei este mai lungă decît pămîntul, şi mai lată decît marea.
10 Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată, cine -L poate opri?
11 Căci El cunoaşte pe făcătorii de rele, vede uşor pe vinovaţi.
12 Omul dimpotrivă, are minte de nebun, şi s'a născut ca mînzul unui măgar sălbatic!
13 Tu, îndreaptă-ţi inima spre Dumnezeu, întinde-ţi mînile spre El.
14 Depărtează-te de fărădelege, şi nu lăsa nedreptatea să locuiască în cortul tău.
15 Şi atunci, îţi vei ridica fruntea fără teamă, vei fi tare şi fără frică;
16 îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape cari s'au scurs.
17 Zilele tale vor străluci mai tare decît soarele la amiază, întunerecul tău va fi ca lumina dimineţii.
18 Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.
19 Te vei culca şi nimeni nu te va turbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.
20 Dar ochii celor răi se vor topi; ei n'au loc de scăpare: moartea, iată nădejdea lor!``
1 Tsophar de Naama prit la parole et dit:
2 Cette multitude de paroles ne trouvera-t-elle point de réponse, Et suffira-t-il d'être un discoureur pour avoir raison?
3 Tes vains propos feront-ils taire les gens? Te moqueras-tu, sans que personne te confonde?
4 Tu dis: Ma manière de voir est juste, Et je suis pur à tes yeux.
5 Oh! si Dieu voulait parler, S'il ouvrait les lèvres pour te répondre,
6 Et s'il te révélait les secrets de sa sagesse, De son immense sagesse, Tu verrais alors qu'il ne te traite pas selon ton iniquité.
7 Prétends-tu sonder les pensées de Dieu, Parvenir à la connaissance parfaite du Tout-Puissant?
8 Elle est aussi haute que les cieux: que feras-tu? Plus profonde que le séjour des morts: que sauras-tu?
9 La mesure en est plus longue que la terre, Elle est plus large que la mer.
10 S'il passe, s'il saisit, S'il traîne à son tribunal, qui s'y opposera?
11 Car il connaît les vicieux, Il voit facilement les coupables.
12 L'homme, au contraire, a l'intelligence d'un fou, Il est né comme le petit d'un âne sauvage.
13 Pour toi, dirige ton coeur vers Dieu, Etends vers lui tes mains,
14 Eloigne-toi de l'iniquité, Et ne laisse pas habiter l'injustice sous ta tente.
15 Alors tu lèveras ton front sans tache, Tu seras ferme et sans crainte;
16 Tu oublieras tes souffrances, Tu t'en souviendras comme des eaux écoulées.
17 Tes jours auront plus d'éclat que le soleil à son midi, Tes ténèbres seront comme la lumière du matin,
18 Tu seras plein de confiance, et ton attente ne sera plus vaine; Tu regarderas autour de toi, et tu reposeras en sûreté.
19 Tu te coucheras sans que personne ne te trouble, Et plusieurs caresseront ton visage.
20 Mais les yeux des méchants seront consumés; Pour eux point de refuge; La mort, voilà leur espérance!