1 Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii, şi a zis:

2 ,,Cine este celce Îmi întunecă planurile, prin cuvîntări fără pricepere?

3 Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.

4 Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.

5 Cine i -a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el?

6 Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i -a pus piatra din capul unghiului,

7 atunci cînd stelele dimineţii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?

8 Cine a închis marea cu porţi, cînd s'a aruncat din pîntecele mamei ei?

9 Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec;

10 cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porţi;

11 cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mîndria valurilor tale?`

12 De cînd eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,

13 ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el?

14 Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?

15 Pentruca cei răi să fie lipsiţi de luminalor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?

16 Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului?

17 Ţi s'au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?

18 Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.

19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinţa?

20 Poţi să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

21 Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!

22 Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,

23 pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie?

24 Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt?

25 Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,

26 pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni;

27 pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?

28 Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?

29 Din al cui sîn iese ghiaţa, şi cine naşte promoroaca cerului,

30 ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adîncului să se întărească?

31 Poţi să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului?

32 Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui?

33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt?

34 Îţi înalţi tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape?

35 Poţi tu să arunci fulgerile, ca să plece? Îţi zic ele: ,Iată-ne?`

36 Cine a pus înţelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?

37 Cine poate să numere norii cu înţelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor,

38 pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună?

39 Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei,

40 cînd stau ghemuiţi în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor?

41 Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciţi şi flămînzi?

1 L'Eternel répondit à Job du milieu de la tempête et dit:

2 Qui est celui qui obscurcit mes desseins Par des discours sans intelligence?

3 Ceins tes reins comme un vaillant homme; Je t'interrogerai, et tu m'instruiras.

4 Où étais-tu quand je fondais la terre? Dis-le, si tu as de l'intelligence.

5 Qui en a fixé les dimensions, le sais-tu? Ou qui a étendu sur elle le cordeau?

6 Sur quoi ses bases sont-elles appuyées? Ou qui en a posé la pierre angulaire,

7 Alors que les étoiles du matin éclataient en chants d'allégresse, Et que tous les fils de Dieu poussaient des cris de joie?

8 Qui a fermé la mer avec des portes, Quand elle s'élança du sein maternel;

9 Quand je fis de la nuée son vêtement, Et de l'obscurité ses langes;

10 Quand je lui imposai ma loi, Et que je lui mis des barrières et des portes;

11 Quand je dis: Tu viendras jusqu'ici, tu n'iras pas au delà; Ici s'arrêtera l'orgueil de tes flots?

12 Depuis que tu existes, as-tu commandé au matin? As-tu montré sa place à l'aurore,

13 Pour qu'elle saisisse les extrémités de la terre, Et que les méchants en soient secoués;

14 Pour que la terre se transforme comme l'argile qui reçoit une empreinte, Et qu'elle soit parée comme d'un vêtement;

15 Pour que les méchants soient privés de leur lumière, Et que le bras qui se lève soit brisé?

16 As-tu pénétré jusqu'aux sources de la mer? T'es-tu promené dans les profondeurs de l'abîme?

17 Les portes de la mort t'ont-elles été ouvertes? As-tu vu les portes de l'ombre de la mort?

18 As-tu embrassé du regard l'étendue de la terre? Parle, si tu sais toutes ces choses.

19 Où est le chemin qui conduit au séjour de la lumière? Et les ténèbres, où ont-elles leur demeure?

20 Peux-tu les saisir à leur limite, Et connaître les sentiers de leur habitation?

21 Tu le sais, car alors tu étais né, Et le nombre de tes jours est grand!

22 Es-tu parvenu jusqu'aux amas de neige? As-tu vu les dépôts de grêle,

23 Que je tiens en réserve pour les temps de détresse, Pour les jours de guerre et de bataille?

24 Par quel chemin la lumière se divise-t-elle, Et le vent d'orient se répand-il sur la terre?

25 Qui a ouvert un passage à la pluie, Et tracé la route de l'éclair et du tonnerre,

26 Pour que la pluie tombe sur une terre sans habitants, Sur un désert où il n'y a point d'hommes;

27 Pour qu'elle abreuve les lieux solitaires et arides, Et qu'elle fasse germer et sortir l'herbe?

28 La pluie a-t-elle un père? Qui fait naître les gouttes de la rosée?

29 Du sein de qui sort la glace, Et qui enfante le frimas du ciel,

30 Pour que les eaux se cachent comme une pierre, Et que la surface de l'abîme soit enchaînée?

31 Noues-tu les liens des Pléiades, Ou détaches-tu les cordages de l'Orion?

32 Fais-tu paraître en leur temps les signes du zodiaque, Et conduis-tu la Grande Ourse avec ses petits?

33 Connais-tu les lois du ciel? Règles-tu son pouvoir sur la terre?

34 Elèves-tu la voix jusqu'aux nuées, Pour appeler à toi des torrents d'eaux?

35 Lances-tu les éclairs? Partent-ils? Te disent-ils: Nous voici?

36 Qui a mis la sagesse dans le coeur, Ou qui a donné l'intelligence à l'esprit?

37 Qui peut avec sagesse compter les nuages, Et verser les outres des cieux,

38 Pour que la poussière se mette à ruisseler, Et que les mottes de terre se collent ensemble?

39 Chasses-tu la proie pour la lionne, Et apaises-tu la faim des lionceaux,

40 Quand ils sont couchés dans leur tanière, Quand ils sont en embuscade dans leur repaire?

41 Qui prépare au corbeau sa pâture, Quand ses petits crient vers Dieu, Quand ils sont errants et affamés?