1 Bildad din Şuah a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ţi în minte şi apoi vom vorbi.

3 Pentruce ne socoţi atît de dobitoci? Pentru ce ne priveşti ca pe nişte vite?

4 Oare pentru tine, care te sfîşii în mînia ta, s'ajungă pustiu pămîntul, şi să se strămute stîncile din locul lor?

5 5. Da, lumina celui rău se va stinge, şi flacăra din focul lui, nu va mai străluci.

6 Se va întuneca lumina în cortul lui, şi se va stinge candela deasupra lui.

7 Paşii lui cei puternici se vor strîmta; şi, cu toate opintirile lui, va cădea.

8 Căci calcă cu picioarele pe laţ, şi umblă prin ochiuri de reţea;

9 este prins în cursă de călcăi, şi laţul pune stăpînire pe el;

10 capcana în care se prinde este ascunsă în pămînt, şi prinzătoarea îi stă pe cărare.

11 De jur împrejur îl apucă spaima, şi -l urmăreşte pas cu pas.

12 Foamea îi mănîncă puterile, nenorocirea este alături de el.

13 Mădularele îi sînt mistuite unul după altul, mădularele îi sînt mîncate de întîiul născut al morţii.

14 Este smuls din cortul lui unde se credea la adăpost, şi este tîrît spre împăratul spaimelor.

15 Nimeni din ai lui nu locuieşte în cortul lui, pucioasă este presărată pe locuinţa lui.

16 Jos, i se usucă rădăcinile; sus îi sînt ramurile tăiate.

17 Îi piere pomenirea de pe pămînt, numele lui nu mai este pe uliţă.

18 Este împins din lumină în întunerec, şi este izgonit din lume.

19 Nu lasă nici moştenitori, nici sămînţă în poporul său, nicio rămăşiţă vie în locurile în cari locuia.

20 Neamurile cari vor veni se vor uimi de prăpădirea lui, şi neamul de acum va fi cuprins de groază.

21 Aceasta este soarta celui rău, aceasta este soarta celui ce nu cunoaşte pe Dumnezeu.``

1 Bildad de Schuach prit la parole et dit:

2 Quand mettrez-vous un terme à ces discours? Ayez de l'intelligence, puis nous parlerons.

3 Pourquoi sommes-nous regardés comme des bêtes? Pourquoi ne sommes-nous à vos yeux que des brutes?

4 O toi qui te déchires dans ta fureur, Faut-il, à cause de toi, que la terre devienne déserte? Faut-il que les rochers disparaissent de leur place?

5 La lumière du méchant s'éteindra, Et la flamme qui en jaillit cessera de briller.

6 La lumière s'obscurcira sous sa tente, Et sa lampe au-dessus de lui s'éteindra.

7 Ses pas assurés seront à l'étroit; Malgré ses efforts, il tombera.

8 Car il met les pieds sur un filet, Il marche dans les mailles,

9 Il est saisi au piège par le talon, Et le filet s'empare de lui;

10 Le cordeau est caché dans la terre, Et la trappe est sur son sentier.

11 Des terreurs l'assiègent, l'entourent, Le poursuivent par derrière.

12 La faim consume ses forces, La misère est à ses côtés.

13 Les parties de sa peau sont l'une après l'autre dévorées, Ses membres sont dévorés par le premier-né de la mort.

14 Il est arraché de sa tente où il se croyait en sûreté, Il se traîne vers le roi des épouvantements.

15 Nul des siens n'habite sa tente, Le soufre est répandu sur sa demeure.

16 En bas, ses racines se dessèchent; En haut, ses branches sont coupées.

17 Sa mémoire disparaît de la terre, Son nom n'est plus sur la face des champs.

18 Il est poussé de la lumière dans les ténèbres, Il est chassé du monde.

19 Il ne laisse ni descendants ni postérité parmi son peuple, Ni survivant dans les lieux qu'il habitait.

20 Les générations à venir seront étonnées de sa ruine, Et la génération présente sera saisie d'effroi.

21 Point d'autre destinée pour le méchant, Point d'autre sort pour qui ne connaît pas Dieu!