1 Elifaz din Teman a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte de cît lui.

3 Dacă eşti fără prihană, are Cel Atotputernic vre un folos? Şi dacă trăieşti fără vină, ce va cîştiga El?

4 Pentru evlavia ta te pedepseşte El oare, şi intră la judecată cu tine?

5 Nu -i mare răutatea ta? Şi fărădelegile tale fără număr?

6 Luai fără pricină zăloage dela fraţii tăi, lăsai fără haine pe cei goi.

7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîne omului flămînd.

8 Ţara era a ta, fiindcă erai mai tare, te aşezai în ea, fiindcă erai cu vază.

9 Dădeai afară pe văduve cu mînile goale, şi braţele orfanilor le frîngeai.

10 Pentru aceea eşti înconjurat de curse, şi te -a apucat groaza dintr'o dată.

11 Nu vezi dar acest întunerec, aceste ape multe cari te năpădesc?

12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vîrful stelelor, ce înalt este!

13 Şi tu zici: ,Ce ştie Dumnezeu? Poate să judece El prin întunerecul de nori?

14 Îl înfăşoară norii, nu vede nimic, bolta cerească abea dacă o străbate!`

15 Ce! vrei s'apuci pe calea străveche, pe care au urmat -o cei nelegiuiţi,

16 cari au fost luaţi înainte de vreme, şi au ţinut cît ţine un pîrîu care se scurge?

17 Ei ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi! Ce ne poate face Cel Atot puternic?`

18 Şi totuş Dumnezeu le umpluse casele de bunătăţi. -Departe de mine sfatul celor răi! -

19 Cei fără prihană vor fi martori ai căderii lor şi se vor bucura, cel nevinovat va rîde de ei

20 şi va zice: ,Iată pe protivnicii noştri nimiciţi! Iată-le bogăţiile arse de foc!`

21 Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu, şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăş de fericire.

22 Primeşte învăţătură din gura Lui, şi pune-ţi la inimă cuvintele Lui.

23 Vei fi aşezat iarăş la locul tău, dacă te vei întoarce la Cel Atot puternic, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.

24 Aruncă dar aurul în ţărînă, aruncă aurul din Ofir în prundul pîraielor!

25 Şi atunci Cel Atot puternic va fi aurul tău, argintul tău, bogăţia ta.

26 Atunci Cel Atot puternic va fi desfătarea ta, şi îţi vei ridica faţa spre Dumnezeu.

27 Îl vei ruga, şi te va asculta, şi îţi vei putea împlini juruinţele.

28 Pe ce vei pune mîna îţi va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina.

29 Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecaţi.

30 El va izbăvi chiar şi pe cel vinovat, care îşi va datora scăparea curăţiei mînilor tale.``

1 Eliphaz de Théman prit la parole et dit:

2 Un homme peut-il être utile à Dieu? Non; le sage n'est utile qu'à lui-même.

3 Si tu es juste, est-ce à l'avantage du Tout-Puissant? Si tu es intègre dans tes voies, qu'y gagne-t-il?

4 Est-ce par crainte de toi qu'il te châtie, Qu'il entre en jugement avec toi?

5 Ta méchanceté n'est-elle pas grande? Tes iniquités ne sont-elles pas infinies?

6 Tu enlevais sans motif des gages à tes frères, Tu privais de leurs vêtements ceux qui étaient nus;

7 Tu ne donnais point d'eau à l'homme altéré, Tu refusais du pain à l'homme affamé.

8 Le pays était au plus fort, Et le puissant s'y établissait.

9 Tu renvoyais les veuves à vide; Les bras des orphelins étaient brisés.

10 C'est pour cela que tu es entouré de pièges, Et que la terreur t'a saisi tout à coup.

11 Ne vois-tu donc pas ces ténèbres, Ces eaux débordées qui t'envahissent?

12 Dieu n'est-il pas en haut dans les cieux? Regarde le sommet des étoiles, comme il est élevé!

13 Et tu dis: Qu'est-ce que Dieu sait? Peut-il juger à travers l'obscurité?

14 Les nuées l'enveloppent, et il ne voit rien; Il ne parcourt que la voûte des cieux.

15 Eh quoi! tu voudrais prendre l'ancienne route Qu'ont suivie les hommes d'iniquité?

16 Ils ont été emportés avant le temps, Ils ont eu la durée d'un torrent qui s'écoule.

17 Ils disaient à Dieu: Retire-toi de nous; Que peut faire pour nous le Tout-Puissant?

18 Dieu cependant avait rempli de biens leurs maisons. -Loin de moi le conseil des méchants!

19 Les justes, témoins de leur chute, se réjouiront, Et l'innocent se moquera d'eux:

20 Voilà nos adversaires anéantis! Voilà leurs richesses dévorées par le feu!

21 Attache-toi donc à Dieu, et tu auras la paix; Tu jouiras ainsi du bonheur.

22 Reçois de sa bouche l'instruction, Et mets dans ton coeur ses paroles.

23 Tu seras rétabli, si tu reviens au Tout-Puissant, Si tu éloignes l'iniquité de ta tente.

24 Jette l'or dans la poussière, L'or d'Ophir parmi les cailloux des torrents;

25 Et le Tout-Puissant sera ton or, Ton argent, ta richesse.

26 Alors tu feras du Tout-Puissant tes délices, Tu élèveras vers Dieu ta face;

27 Tu le prieras, et il t'exaucera, Et tu accompliras tes voeux.

28 A tes résolutions répondra le succès; Sur tes sentiers brillera la lumière.

29 Vienne l'humiliation, tu prieras pour ton relèvement: Dieu secourt celui dont le regard est abattu.

30 Il délivrera même le coupable, Qui devra son salut à la pureté de tes mains.