1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -
3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -
4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -
5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -
6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -
7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -
8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -
9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -
10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -
11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -
12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -
13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -
14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -
15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -
16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -
17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -
18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -
20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -
21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -
22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -
23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -
24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -
25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -
27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -
28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -
29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -
30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -
31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -
32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -
33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -
1 Une réponse douce calme la fureur, Mais une parole dure excite la colère.
2 La langue des sages rend la science aimable, Et la bouche des insensés répand la folie.
3 Les yeux de l'Eternel sont en tout lieu, Observant les méchants et les bons.
4 La langue douce est un arbre de vie, Mais la langue perverse brise l'âme.
5 L'insensé dédaigne l'instruction de son père, Mais celui qui a égard à la réprimande agit avec prudence.
6 Il y a grande abondance dans la maison du juste, Mais il y a du trouble dans les profits du méchant.
7 Les lèvres des sages répandent la science, Mais le coeur des insensés n'est pas droit.
8 Le sacrifice des méchants est en horreur à l'Eternel, Mais la prière des hommes droits lui est agréable.
9 La voie du méchant est en horreur à l'Eternel, Mais il aime celui qui poursuit la justice.
10 Une correction sévère menace celui qui abandonne le sentier; Celui qui hait la réprimande mourra.
11 Le séjour des morts et l'abîme sont devant l'Eternel; Combien plus les coeurs des fils de l'homme!
12 Le moqueur n'aime pas qu'on le reprenne, Il ne va point vers les sages.
13 Un coeur joyeux rend le visage serein; Mais quand le coeur est triste, l'esprit est abattu.
14 Un coeur intelligent cherche la science, Mais la bouche des insensés se plaît à la folie.
15 Tous les jours du malheureux sont mauvais, Mais le coeur content est un festin perpétuel.
16 Mieux vaut peu, avec la crainte de l'Eternel, Qu'un grand trésor, avec le trouble.
17 Mieux vaut de l'herbe pour nourriture, là où règne l'amour, Qu'un boeuf engraissé, si la haine est là.
18 Un homme violent excite des querelles, Mais celui qui est lent à la colère apaise les disputes.
19 Le chemin du paresseux est comme une haie d'épines, Mais le sentier des hommes droits est aplani.
20 Un fils sage fait la joie de son père, Et un homme insensé méprise sa mère.
21 La folie est une joie pour celui qui est dépourvu de sens, Mais un homme intelligent va le droit chemin.
22 Les projets échouent, faute d'une assemblée qui délibère; Mais ils réussissent quand il y a de nombreux conseillers.
23 On éprouve de la joie à donner une réponse de sa bouche; Et combien est agréable une parole dite à propos!
24 Pour le sage, le sentier de la vie mène en haut, Afin qu'il se détourne du séjour des morts qui est en bas.
25 L'Eternel renverse la maison des orgueilleux, Mais il affermit les bornes de la veuve.
26 Les pensées mauvaises sont en horreur à l'Eternel, Mais les paroles agréables sont pures à ses yeux.
27 Celui qui est avide de gain trouble sa maison, Mais celui qui hait les présents vivra.
28 Le coeur du juste médite pour répondre, Mais la bouche des méchants répand des méchancetés.
29 L'Eternel s'éloigne des méchants, Mais il écoute la prière des justes.
30 Ce qui plaît aux yeux réjouit le coeur; Une bonne nouvelle fortifie les membres.
31 L'oreille attentive aux réprimandes qui mènent à la vie Fait son séjour au milieu des sages.
32 Celui qui rejette la correction méprise son âme, Mais celui qui écoute la réprimande acquiert l'intelligence.
33 La crainte de l'Eternel enseigne la sagesse, Et l'humilité précède la gloire.