1 Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. -

2 Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. -

3 A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. -

4 Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. -

5 Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -

6 Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -

7 Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. -

8 Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.

9 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -

10 Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. -

11 Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. -

12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. -

13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. -

14 Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -

15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -

16 Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. -

17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. -

18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. -

19 Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -

20 Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. -

21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. -

22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. -

23 Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -

24 Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.

25 Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. -

26 Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -

27 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. -

28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. -

29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. -

30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. -

31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -

1 Le coeur du roi est un courant d'eau dans la main de l'Eternel; Il l'incline partout où il veut.

2 Toutes les voies de l'homme sont droites à ses yeux; Mais celui qui pèse les coeurs, c'est l'Eternel.

3 La pratique de la justice et de l'équité, Voilà ce que l'Eternel préfère aux sacrifices.

4 Des regards hautains et un coeur qui s'enfle, Cette lampe des méchants, ce n'est que péché.

5 Les projets de l'homme diligent ne mènent qu'à l'abondance, Mais celui qui agit avec précipitation n'arrive qu'à la disette.

6 Des trésors acquis par une langue mensongère Sont une vanité fugitive et l'avant-coureur de la mort.

7 La violence des méchants les emporte, Parce qu'ils refusent de faire ce qui est juste.

8 Le coupable suit des voies détournées, Mais l'innocent agit avec droiture.

9 Mieux vaut habiter à l'angle d'un toit, Que de partager la demeure d'une femme querelleuse.

10 L'âme du méchant désire le mal; Son ami ne trouve pas grâce à ses yeux.

11 Quand on châtie le moqueur, le sot devient sage; Et quand on instruit le sage, il accueille la science.

12 Le juste considère la maison du méchant; L'Eternel précipite les méchants dans le malheur.

13 Celui qui ferme son oreille au cri du pauvre Criera lui-même et n'aura point de réponse.

14 Un don fait en secret apaise la colère, Et un présent fait en cachette calme une fureur violente.

15 C'est une joie pour le juste de pratiquer la justice, Mais la ruine est pour ceux qui font le mal.

16 L'homme qui s'écarte du chemin de la sagesse Reposera dans l'assemblée des morts.

17 Celui qui aime la joie reste dans l'indigence; Celui qui aime le vin et l'huile ne s'enrichit pas.

18 Le méchant sert de rançon pour le juste, Et le perfide pour les hommes droits.

19 Mieux vaut habiter dans une terre déserte, Qu'avec une femme querelleuse et irritable.

20 De précieux trésors et de l'huile sont dans la demeure du sage; Mais l'homme insensé les engloutit.

21 Celui qui poursuit la justice et la bonté Trouve la vie, la justice et la gloire.

22 Le sage monte dans la ville des héros, Et il abat la force qui lui donnait de l'assurance.

23 Celui qui veille sur sa bouche et sur sa langue Préserve son âme des angoisses.

24 L'orgueilleux, le hautain, s'appelle un moqueur; Il agit avec la fureur de l'arrogance.

25 Les désirs du paresseux le tuent, Parce que ses mains refusent de travailler;

26 Tout le jour il éprouve des désirs; Mais le juste donne sans parcimonie.

27 Le sacrifice des méchants est quelque chose d'abominable; Combien plus quand ils l'offrent avec des pensées criminelles!

28 Le témoin menteur périra, Mais l'homme qui écoute parlera toujours.

29 Le méchant prend un air effronté, Mais l'homme droit affermit sa voie.

30 Il n'y a ni sagesse, ni intelligence, Ni conseil, en face de l'Eternel.

31 Le cheval est équipé pour le jour de la bataille, Mais la délivrance appartient à l'Eternel.