1 Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i -o dădea mamă-sa.
2 Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele?
3 Nu-ţi da femeilor vlaga, şi desmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.
4 Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari;
5 ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.
6 Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît;
7 ca să bea să-şi uite sărăcia, şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui. -
8 Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi!
9 Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.
10 Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele.
11 Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri.
12 Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale.
13 Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mîni harnice.
14 Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pînea.
15 Ea se scoală cînd este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16 Se gîndeşte la un ogor, şi -l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. -
17 Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele.
18 Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19 Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul.
20 Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit.
21 Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu.
22 Ea îşi face învelitori, are haine de in supţire şi purpură.
23 Bărbatul ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării.
24 Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului.
25 Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mîne.
26 Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă.
27 Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pînea lenevirii.
28 Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi -i aduce laude zicînd:
29 ,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.``
30 Desmerdările sînt înşelătoare, şi frumuseţa este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.
31 Răsplătiţi -o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s'o laude la porţile cetăţii
1 Paroles du roi Lemuel. Sentences par lesquelles sa mère l'instruisit.
2 Que te dirai-je, mon fils? que te dirai-je, fils de mes entrailles? Que te dirai-je, mon fils, objet de mes voeux?
3 Ne livre pas ta vigueur aux femmes, Et tes voies à celles qui perdent les rois.
4 Ce n'est point aux rois, Lemuel, Ce n'est point aux rois de boire du vin, Ni aux princes de rechercher des liqueurs fortes,
5 De peur qu'en buvant ils n'oublient la loi, Et ne méconnaissent les droits de tous les malheureux.
6 Donnez des liqueurs fortes à celui qui périt, Et du vin à celui qui a l'amertume dans l'âme;
7 Qu'il boive et oublie sa pauvreté, Et qu'il ne se souvienne plus de ses peines.
8 Ouvre ta bouche pour le muet, Pour la cause de tous les délaissés.
9 Ouvre ta bouche, juge avec justice, Et défends le malheureux et l'indigent.
10 Qui peut trouver une femme vertueuse? Elle a bien plus de valeur que les perles.
11 Le coeur de son mari a confiance en elle, Et les produits ne lui feront pas défaut.
12 Elle lui fait du bien, et non du mal, Tous les jours de sa vie.
13 Elle se procure de la laine et du lin, Et travaille d'une main joyeuse.
14 Elle est comme un navire marchand, Elle amène son pain de loin.
15 Elle se lève lorsqu'il est encore nuit, Et elle donne la nourriture à sa maison Et la tâche à ses servantes.
16 Elle pense à un champ, et elle l'acquiert; Du fruit de son travail elle plante une vigne.
17 Elle ceint de force ses reins, Et elle affermit ses bras.
18 Elle sent que ce qu'elle gagne est bon; Sa lampe ne s'éteint point pendant la nuit.
19 Elle met la main à la quenouille, Et ses doigts tiennent le fuseau.
20 Elle tend la main au malheureux, Elle tend la main à l'indigent.
21 Elle ne craint pas la neige pour sa maison, Car toute sa maison est vêtue de cramoisi.
22 Elle se fait des couvertures, Elle a des vêtements de fin lin et de pourpre.
23 Son mari est considéré aux portes, Lorsqu'il siège avec les anciens du pays.
24 Elle fait des chemises, et les vend, Et elle livre des ceintures au marchand.
25 Elle est revêtue de force et de gloire, Et elle se rit de l'avenir.
26 Elle ouvre la bouche avec sagesse, Et des instructions aimables sont sur sa langue.
27 Elle veille sur ce qui se passe dans sa maison, Et elle ne mange pas le pain de paresse.
28 Ses fils se lèvent, et la disent heureuse; Son mari se lève, et lui donne des louanges:
29 Plusieurs filles ont une conduite vertueuse; Mais toi, tu les surpasses toutes.
30 La grâce est trompeuse, et la beauté est vaine; La femme qui craint l'Eternel est celle qui sera louée.
31 Récompensez-la du fruit de son travail, Et qu'aux portes ses oeuvres la louent.