1 Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.

2 Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.

3 Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.

4 În ziua mîniei, bogăţia nu slujeşte la nimic; dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.

5 Nevinovăţia omului fără prihană îi netezeşte calea, dar cel rău cade prin însăş răutatea lui.

6 Nevinovăţia oamenilor fără prihană îi scapă, dar cei răi sînt prinşi de răutatea lor.

7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.

8 Cel neprihănit este scăpat din strîmtoare, şi cel rău îi ia locul.

9 Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său, dar cei neprihăniţi sînt scăpaţi prin ştiinţă.

10 Cînd le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură; şi cînd pier cei răi, toţi strigă de veselie.

11 Cetatea se înalţă prin binecuvîntarea oamenilor fără prihană, dar este surpată prin gura celor răi. -

12 Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace. -

13 Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat. -

14 Cînd nu este chibzuinţă, poporul cade; dar biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. -

15 Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit. -

16 O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. -

17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, dar omul fără milă îşi turbură însăş carnea lui. -

18 Cel rău dobîndeşte un cîştig înşelător, dar cel ce samănă neprihănirea are o adevărată plată. -

19 Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea. -

20 Cei cu inima stricată sînt o scîrbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sînt plăcuţi.

21 Hotărît: cel rău nu va rămînea nepedepsit, dar sămînţa celor neprihăniţi va fi scăpată. -

22 Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. -

23 Dorinţa celor neprihăniţi este numai bine; dar aşteptarea celor răi este numai mînie-.

24 Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. -

25 Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. -

26 Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. -

27 Cine urmăreşte binele, îşi cîştigă bunăvoinţă, dar cine urmăreşte răul este atins de el. -

28 Cine se încrede în bogăţii va cădea, dar cei neprihăniţi vor înverzi ca frunzişul. -

29 Cine îşi turbură casa va moşteni vînt, şi nebunul va fi robul omului înţelept! -

30 Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept cîştigă suflete. -

31 Iată, cel neprihănit este răsplătit pe pămînt; cu cît mai mult cel rău şi păcătos!

1 La balance fausse est en horreur à l'Eternel, Mais le poids juste lui est agréable.

2 Quand vient l'orgueil, vient aussi l'ignominie; Mais la sagesse est avec les humbles.

3 L'intégrité des hommes droits les dirige, Mais les détours des perfides causent leur ruine.

4 Au jour de la colère, la richesse ne sert à rien; Mais la justice délivre de la mort.

5 La justice de l'homme intègre aplanit sa voie, Mais le méchant tombe par sa méchanceté.

6 La justice des hommes droits les délivre, Mais les méchants sont pris par leur malice.

7 A la mort du méchant, son espoir périt, Et l'attente des hommes iniques est anéantie.

8 Le juste est délivré de la détresse, Et le méchant prend sa place.

9 Par sa bouche l'impie perd son prochain, Mais les justes sont délivrés par la science.

10 Quand les justes sont heureux, la ville est dans la joie; Et quand les méchants périssent, on pousse des cris d'allégresse.

11 La ville s'élève par la bénédiction des hommes droits, Mais elle est renversée par la bouche des méchants.

12 Celui qui méprise son prochain est dépourvu de sens, Mais l'homme qui a de l'intelligence se tait.

13 Celui qui répand la calomnie dévoile les secrets, Mais celui qui a l'esprit fidèle les garde.

14 Quand la prudence fait défaut, le peuple tombe; Et le salut est dans le grand nombre des conseillers.

15 Celui qui cautionne autrui s'en trouve mal, Mais celui qui craint de s'engager est en sécurité.

16 Une femme qui a de la grâce obtient la gloire, Et ceux qui ont de la force obtiennent la richesse.

17 L'homme bon fait du bien à son âme, Mais l'homme cruel trouble sa propre chair.

18 Le méchant fait un gain trompeur, Mais celui qui sème la justice a un salaire véritable.

19 Ainsi la justice conduit à la vie, Mais celui qui poursuit le mal trouve la mort.

20 Ceux qui ont le coeur pervers sont en abomination à l'Eternel, Mais ceux dont la voie est intègre lui sont agréables.

21 Certes, le méchant ne restera pas impuni, Mais la postérité des justes sera sauvée.

22 Un anneau d'or au nez d'un pourceau, C'est une femme belle et dépourvue de sens.

23 Le désir des justes, c'est seulement le bien; L'attente des méchants, c'est la fureur.

24 Tel, qui donne libéralement, devient plus riche; Et tel, qui épargne à l'excès, ne fait que s'appauvrir.

25 L'âme bienfaisante sera rassasiée, Et celui qui arrose sera lui-même arrosé.

26 Celui qui retient le blé est maudit du peuple, Mais la bénédiction est sur la tête de celui qui le vend.

27 Celui qui recherche le bien s'attire de la faveur, Mais celui qui poursuit le mal en est atteint.

28 Celui qui se confie dans ses richesses tombera, Mais les justes verdiront comme le feuillage.

29 Celui qui trouble sa maison héritera du vent, Et l'insensé sera l'esclave de l'homme sage.

30 Le fruit du juste est un arbre de vie, Et le sage s'empare des âmes.

31 Voici, le juste reçoit sur la terre une rétribution; Combien plus le méchant et le pécheur!