1 Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! -

2 Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui.

3 Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. -

4 Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. -

5 Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit. -

6 Copiii copiilor sînt cununa bătrînilor, şi părinţii sînt slava copiilor lor. -

7 Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! -

8 Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc. -

9 Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, desbină pe prieteni. -

10 O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun. -

11 Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. -

12 Mai bine să întîlneşti o ursoaică jefuită de puii ei, decît un nebun în timpul nebuniei lui. -

13 Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa. -

14 Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi. -

15 Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. -

16 La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte. -

17 Prietenul adevărat iubeşte oricînd, şi în nenorocire ajunge ca un frate. -

18 Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. -

19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea. -

20 Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire. -

21 Cine dă naştere unui nebun va avea întristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. -

22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mîhnit usucă oasele. -

23 Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. -

24 Înţelepciunea este în faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pămîntului. -

25 Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l -a născut. -

26 Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. -

27 Cine îşi înfrînează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. -

28 Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.

1 Mieux vaut un morceau de pain sec, avec la paix, Qu'une maison pleine de viandes, avec des querelles.

2 Un serviteur prudent domine sur le fils qui fait honte, Et il aura part à l'héritage au milieu des frères.

3 Le creuset est pour l'argent, et le fourneau pour l'or; Mais celui qui éprouve les coeurs, c'est l'Eternel.

4 Le méchant est attentif à la lèvre inique, Le menteur prête l'oreille à la langue pernicieuse.

5 Celui qui se moque du pauvre outrage celui qui l'a fait; Celui qui se réjouit d'un malheur ne restera pas impuni.

6 Les enfants des enfants sont la couronne des vieillards, Et les pères sont la gloire de leurs enfants.

7 Les paroles distinguées ne conviennent pas à un insensé; Combien moins à un noble les paroles mensongères!

8 Les présents sont une pierre précieuse aux yeux de qui en reçoit; De quelque côté qu'ils se tournent, ils ont du succès.

9 Celui qui couvre une faute cherche l'amour, Et celui qui la rappelle dans ses discours divise les amis.

10 Une réprimande fait plus d'impression sur l'homme intelligent Que cent coups sur l'insensé.

11 Le méchant ne cherche que révolte, Mais un messager cruel sera envoyé contre lui.

12 Rencontre une ourse privée de ses petits, Plutôt qu'un insensé pendant sa folie.

13 De celui qui rend le mal pour le bien Le mal ne quittera point la maison.

14 Commencer une querelle, c'est ouvrir une digue; Avant que la dispute s'anime, retire-toi.

15 Celui qui absout le coupable et celui qui condamne le juste Sont tous deux en abomination à l'Eternel.

16 A quoi sert l'argent dans la main de l'insensé? A acheter la sagesse?... Mais il n'a point de sens.

17 L'ami aime en tout temps, Et dans le malheur il se montre un frère.

18 L'homme dépourvu de sens prend des engagements, Il cautionne son prochain.

19 Celui qui aime les querelles aime le péché; Celui qui élève sa porte cherche la ruine.

20 Un coeur faux ne trouve pas le bonheur, Et celui dont la langue est perverse tombe dans le malheur.

21 Celui qui donne naissance à un insensé aura du chagrin; Le père d'un fou ne peut pas se réjouir.

22 Un coeur joyeux est un bon remède, Mais un esprit abattu dessèche les os.

23 Le méchant accepte en secret des présents, Pour pervertir les voies de la justice.

24 La sagesse est en face de l'homme intelligent, Mais les yeux de l'insensé sont à l'extrémité de la terre.

25 Un fils insensé fait le chagrin de son père, Et l'amertume de celle qui l'a enfanté.

26 Il n'est pas bon de condamner le juste à une amende, Ni de frapper les nobles à cause de leur droiture.

27 Celui qui retient ses paroles connaît la science, Et celui qui a l'esprit calme est un homme intelligent.

28 L'insensé même, quand il se tait, passe pour sage; Celui qui ferme ses lèvres est un homme intelligent.