1 Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun. -

2 Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva, şi cine aleargă neghiobeşte înainte, o nimereşte rău. -

3 Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cîrteşte împotriva Domnului cu inima lui. -

4 Bogăţia aduce un mare număr de prieteni, dar săracul este părăsit de prietenul lui. -

5 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. -

6 Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. -

7 Toţi fraţii săracului îl urăsc; cu cît mai mult se depărtează prietenii lui de el! El se îndreaptă spre ei cu vorbe rugătoare, dar ei se fac nevăzuţi. -

8 Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea. -

9 Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, -

10 Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi. -

11 Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile. -

12 Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. -

13 Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. -

14 Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar dela Domnul. -

15 Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame. -

16 Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri. -

17 Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. -

18 Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să -l omori. -

19 Cel pe care -l apucă mînia trebuie să-şi ia pedeapsa; căci dacă -l scoţi din ea, va trebui să mai faci odată lucrul acesta. -

20 Ascultă sfaturile, şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept pe viitor! -

21 Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. -

22 Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît nu mincinos. -

23 Frica de Domnul duce la viaţă, şi celce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. -

24 Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură. -

25 Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. -

26 Cine jăfuieşte pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -

27 Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. -

28 Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea. -

29 Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.

1 Mieux vaut le pauvre qui marche dans son intégrité, Que l'homme qui a des lèvres perverses et qui est un insensé.

2 Le manque de science n'est bon pour personne, Et celui qui précipite ses pas tombe dans le péché.

3 La folie de l'homme pervertit sa voie, Et c'est contre l'Eternel que son coeur s'irrite.

4 La richesse procure un grand nombre d'amis, Mais le pauvre est séparé de son ami.

5 Le faux témoin ne restera pas impuni, Et celui qui dit des mensonges n'échappera pas.

6 Beaucoup de gens flattent l'homme généreux, Et tous sont les amis de celui qui fait des présents.

7 Tous les frères du pauvre le haïssent; Combien plus ses amis s'éloignent-ils de lui! Il leur adresse des paroles suppliantes, mais ils disparaissent.

8 Celui qui acquiert du sens aime son âme; Celui qui garde l'intelligence trouve le bonheur.

9 Le faux témoin ne restera pas impuni, Et celui qui dit des mensonges périra.

10 Il ne sied pas à un insensé de vivre dans les délices; Combien moins à un esclave de dominer sur des princes!

11 L'homme qui a de la sagesse est lent à la colère, Et il met sa gloire à oublier les offenses.

12 La colère du roi est comme le rugissement d'un lion, Et sa faveur est comme la rosée sur l'herbe.

13 Un fils insensé est une calamité pour son père, Et les querelles d'une femme sont une gouttière sans fin.

14 On peut hériter de ses pères une maison et des richesses, Mais une femme intelligente est un don de l'Eternel.

15 La paresse fait tomber dans l'assoupissement, Et l'âme nonchalante éprouve la faim.

16 Celui qui garde ce qui est commandé garde son âme; Celui qui ne veille pas sur sa voie mourra.

17 Celui qui a pitié du pauvre prête à l'Eternel, Qui lui rendra selon son oeuvre.

18 Châtie ton fils, car il y a encore de l'espérance; Mais ne désire point le faire mourir.

19 Celui que la colère emporte doit en subir la peine; Car si tu le libères, tu devras y revenir.

20 Ecoute les conseils, et reçois l'instruction, Afin que tu sois sage dans la suite de ta vie.

21 Il y a dans le coeur de l'homme beaucoup de projets, Mais c'est le dessein de l'Eternel qui s'accomplit.

22 Ce qui fait le charme d'un homme, c'est sa bonté; Et mieux vaut un pauvre qu'un menteur.

23 La crainte de l'Eternel mène à la vie, Et l'on passe la nuit rassasié, sans être visité par le malheur.

24 Le paresseux plonge sa main dans le plat, Et il ne la ramène pas à sa bouche.

25 Frappe le moqueur, et le sot deviendra sage; Reprends l'homme intelligent, et il comprendra la science.

26 Celui qui ruine son père et qui met en fuite sa mère Est un fils qui fait honte et qui fait rougir.

27 Cesse, mon fils, d'écouter l'instruction, Si c'est pour t'éloigner des paroles de la science.

28 Un témoin pervers se moque de la justice, Et la bouche des méchants dévore l'iniquité.

29 Les châtiments sont prêts pour les moqueurs, Et les coups pour le dos des insensés.