1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?

2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,

3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:

4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!

6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.

7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!

8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.

9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.

10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.

11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.

12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.

13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.

16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.

17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.

19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.

20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.

22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,

26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,

28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,

29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.

34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.

35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.

36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.

1 La sagesse ne crie-t-elle pas? L'intelligence n'élève-t-elle pas sa voix?

2 C'est au sommet des hauteurs près de la route, C'est à la croisée des chemins qu'elle se place;

3 A côté des portes, à l'entrée de la ville, A l'intérieur des portes, elle fait entendre ses cris:

4 Hommes, c'est à vous que je crie, Et ma voix s'adresse aux fils de l'homme.

5 Stupides, apprenez le discernement; Insensés, apprenez l'intelligence.

6 Ecoutez, car j'ai de grandes choses à dire, Et mes lèvres s'ouvrent pour enseigner ce qui est droit.

7 Car ma bouche proclame la vérité, Et mes lèvres ont en horreur le mensonge;

8 Toutes les paroles de ma bouche sont justes, Elles n'ont rien de faux ni de détourné;

9 Toutes sont claires pour celui qui est intelligent, Et droites pour ceux qui ont trouvé la science.

10 Préférez mes instructions à l'argent, Et la science à l'or le plus précieux;

11 Car la sagesse vaut mieux que les perles, Elle a plus de valeur que tous les objets de prix.

12 Moi, la sagesse, j'ai pour demeure le discernement, Et je possède la science de la réflexion.

13 La crainte de l'Eternel, c'est la haine du mal; L'arrogance et l'orgueil, la voie du mal, Et la bouche perverse, voilà ce que je hais.

14 Le conseil et le succès m'appartiennent; Je suis l'intelligence, la force est à moi.

15 Par moi les rois règnent, Et les princes ordonnent ce qui est juste;

16 Par moi gouvernent les chefs, Les grands, tous les juges de la terre.

17 J'aime ceux qui m'aiment, Et ceux qui me cherchent me trouvent.

18 Avec moi sont la richesse et la gloire, Les biens durables et la justice.

19 Mon fruit est meilleur que l'or, que l'or pur, Et mon produit est préférable à l'argent.

20 Je marche dans le chemin de la justice, Au milieu des sentiers de la droiture,

21 Pour donner des biens à ceux qui m'aiment, Et pour remplir leurs trésors.

22 L'Eternel m'a créée la première de ses oeuvres, Avant ses oeuvres les plus anciennes.

23 J'ai été établie depuis l'éternité, Dès le commencement, avant l'origine de la terre.

24 Je fus enfantée quand il n'y avait point d'abîmes, Point de sources chargées d'eaux;

25 Avant que les montagnes soient affermies, Avant que les collines existent, je fus enfantée;

26 Il n'avait encore fait ni la terre, ni les campagnes, Ni le premier atome de la poussière du monde.

27 Lorsqu'il disposa les cieux, j'étais là; Lorsqu'il traça un cercle à la surface de l'abîme,

28 Lorsqu'il fixa les nuages en haut, Et que les sources de l'abîme jaillirent avec force,

29 Lorsqu'il donna une limite à la mer, Pour que les eaux n'en franchissent pas les bords, Lorsqu'il posa les fondements de la terre,

30 J'étais à l'oeuvre auprès de lui, Et je faisais tous les jours ses délices, Jouant sans cesse en sa présence,

31 Jouant sur le globe de sa terre, Et trouvant mon bonheur parmi les fils de l'homme.

32 Et maintenant, mes fils, écoutez-moi, Et heureux ceux qui observent mes voies!

33 Ecoutez l'instruction, pour devenir sages, Ne la rejetez pas.

34 Heureux l'homme qui m'écoute, Qui veille chaque jour à mes portes, Et qui en garde les poteaux!

35 Car celui qui me trouve a trouvé la vie, Et il obtient la faveur de l'Eternel.

36 Mais celui qui pèche contre moi nuit à son âme; Tous ceux qui me haïssent aiment la mort.