1 Iov a luat cuvîntul şi a zis:

2 ,,S'ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sînteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!

3 Am şi eu minte ca voi, nu sînt mai pe jos decît voi. Şi cine nu ştie lucrurile pe cari le spuneţi voi?

4 Eu sînt de batjocura prietenilor mei, cînd cer ajutorul lui Dumnezeu: dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5 Dispreţ în nenorocire! -iată zicerea celor fericiţi: dă brînci cui alunecă cu piciorul!

6 Jăfuitorilor li se lasă corturile în pace, celor ce mînie pe Dumnezeu le merge bine, măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

7 Întreabă dobitoacele, şi te vor învăţa, păsările cerului, şi îţi vor spune;

8 vorbeşte pămîntului, şi te va învăţa; şi peştii mării îţi vor povesti.

9 Cine nu vede în toate acestea dovada că mîna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10 El ţine în mînă sufletul a tot ce trăieşte, suflarea oricărui trup omenesc.

11 Nu deosebeşte urechea cuvintele, cum gustă cerul gurii mîncările?

12 La bătrîni se găseşte înţelepciunea, şi într'o viaţă lungă e priceperea.

13 La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sînt.

14 Ce dărîmă El, nu va fi zidit din nou; pe cine -l închide El, nimeni nu -l va scăpa.

15 El opreşte apele şi totul se usucă; El le dă drumul, şi pustiesc pămîntul.

16 El are puterea şi înţelepciunea; El stăpîneşte pe celce se rătăceşte sau rătăceşte pe alţii.

17 El ia robi pe sfetnici, şi turbură mintea judecătorilor.

18 El desleagă legătura împăraţilor, şi le pune o frînghie în jurul coapselor.

19 El ia robi pe preoţi; El răstoarnă pe cei puternici

20 El taie vorba celor meşteri la vorbă; El ia mintea celor bătrîni.

21 El varsă dispreţul asupra celor mari; El desleagă brîul celor tari.

22 El descopere ce este ascuns în întunerec, El aduce la lumină umbra morţii.

23 El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte; El le întinde pînă departe, şi El le aduce înapoi în hotarele lor.

24 El ia mintea căpeteniilor poporului, El îi face să rătăcească în pustiuri fără drum,

25 unde bîjbăie prin întunerec, şi nu văd desluşit; El îi face să se clatine ca nişte oameni beţi.

1 Job prit la parole et dit:

2 On dirait, en vérité, que le genre humain c'est vous, Et qu'avec vous doit mourir la sagesse.

3 J'ai tout aussi bien que vous de l'intelligence, moi, Je ne vous suis point inférieur; Et qui ne sait les choses que vous dites?

4 Je suis pour mes amis un objet de raillerie, Quand j'implore le secours de Dieu; Le juste, l'innocent, un objet de raillerie!

5 Au malheur le mépris! c'est la devise des heureux; A celui dont le pied chancelle est réservé le mépris.

6 Il y a paix sous la tente des pillards, Sécurité pour ceux qui offensent Dieu, Pour quiconque se fait un dieu de sa force.

7 Interroge les bêtes, elles t'instruiront, Les oiseaux du ciel, ils te l'apprendront;

8 Parle à la terre, elle t'instruira; Et les poissons de la mer te le raconteront.

9 Qui ne reconnaît chez eux la preuve Que la main de l'Eternel a fait toutes choses?

10 Il tient dans sa main l'âme de tout ce qui vit, Le souffle de toute chair d'homme.

11 L'oreille ne discerne-t-elle pas les paroles, Comme le palais savoure les aliments?

12 Dans les vieillards se trouve la sagesse, Et dans une longue vie l'intelligence.

13 En Dieu résident la sagesse et la puissance. Le conseil et l'intelligence lui appartiennent.

14 Ce qu'il renverse ne sera point rebâti, Celui qu'il enferme ne sera point délivré.

15 Il retient les eaux et tout se dessèche; Il les lâche, et la terre en est dévastée.

16 Il possède la force et la prudence; Il maîtrise celui qui s'égare ou fait égarer les autres.

17 Il emmène captifs les conseillers; Il trouble la raison des juges.

18 Il délie la ceinture des rois, Il met une corde autour de leurs reins.

19 Il emmène captifs les sacrificateurs; Il fait tomber les puissants.

20 Il ôte la parole à ceux qui ont de l'assurance; Il prive de jugement les vieillards.

21 Il verse le mépris sur les grands; Il relâche la ceinture des forts.

22 Il met à découvert ce qui est caché dans les ténèbres, Il produit à la lumière l'ombre de la mort.

23 Il donne de l'accroissement aux nations, et il les anéantit; Il les étend au loin, et il les ramène dans leurs limites.

24 Il enlève l'intelligence aux chefs des peuples, Il les fait errer dans les déserts sans chemin;

25 Ils tâtonnent dans les ténèbres, et ne voient pas clair; Il les fait errer comme des gens ivres.