1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``
1 Louez l'Eternel! Louez l'Eternel, car il est bon, Car sa miséricorde dure à toujours!
2 Qui dira les hauts faits de l'Eternel? Qui publiera toute sa louange?
3 Heureux ceux qui observent la loi, Qui pratiquent la justice en tout temps!
4 Eternel, souviens-toi de moi dans ta bienveillance pour ton peuple! Souviens-toi de moi en lui accordant ton secours,
5 Afin que je voie le bonheur de tes élus, Que je me réjouisse de la joie de ton peuple, Et que je me glorifie avec ton héritage!
6 Nous avons péché comme nos pères, Nous avons commis l'iniquité, nous avons fait le mal.
7 Nos pères en Egypte ne furent pas attentifs à tes miracles, Ils ne se rappelèrent pas la multitude de tes grâces, Ils furent rebelles près de la mer, près de la mer Rouge.
8 Mais il les sauva à cause de son nom, Pour manifester sa puissance.
9 Il menaça la mer Rouge, et elle se dessécha; Et il les fit marcher à travers les abîmes comme dans un désert.
10 Il les sauva de la main de celui qui les haïssait, Il les délivra de la main de l'ennemi.
11 Les eaux couvrirent leurs adversaires: Il n'en resta pas un seul.
12 Et ils crurent à ses paroles, Ils chantèrent ses louanges.
13 Mais ils oublièrent bientôt ses oeuvres, Ils n'attendirent pas l'exécution de ses desseins.
14 Ils furent saisis de convoitise dans le désert, Et ils tentèrent Dieu dans la solitude.
15 Il leur accorda ce qu'ils demandaient; Puis il envoya le dépérissement dans leur corps.
16 Ils se montrèrent, dans le camp, jaloux contre Moïse, Contre Aaron, le saint de l'Eternel.
17 La terre s'ouvrit et engloutit Dathan, Et elle se referma sur la troupe d'Abiram;
18 Le feu embrasa leur troupe, La flamme consuma les méchants.
19 Ils firent un veau en Horeb, Ils se prosternèrent devant une image de fonte,
20 Ils échangèrent leur gloire Contre la figure d'un boeuf qui mange l'herbe.
21 Ils oublièrent Dieu, leur sauveur, Qui avait fait de grandes choses en Egypte,
22 Des miracles dans le pays de Cham, Des prodiges sur la mer Rouge.
23 Et il parla de les exterminer; Mais Moïse, son élu, se tint à la brèche devant lui, Pour détourner sa fureur et l'empêcher de les détruire.
24 Ils méprisèrent le pays des délices; Ils ne crurent pas à la parole de l'Eternel,
25 Ils murmurèrent dans leurs tentes, Ils n'obéirent point à sa voix.
26 Et il leva la main pour jurer De les faire tomber dans le désert,
27 De faire tomber leur postérité parmi les nations, Et de les disperser au milieu des pays.
28 Ils s'attachèrent à Baal-Peor, Et mangèrent des victimes sacrifiées aux morts.
29 Ils irritèrent l'Eternel par leurs actions, Et une plaie fit irruption parmi eux.
30 Phinées se leva pour intervenir, Et la plaie s'arrêta;
31 Cela lui fut imputé à justice, De génération en génération pour toujours.
32 Ils irritèrent l'Eternel près des eaux de Meriba; Et Moïse fut puni à cause d'eux,
33 Car ils aigrirent son esprit, Et il s'exprima légèrement des lèvres.
34 Ils ne détruisirent point les peuples Que l'Eternel leur avait ordonné de détruire.
35 Ils se mêlèrent avec les nations, Et ils apprirent leurs oeuvres.
36 Ils servirent leurs idoles, Qui furent pour eux un piège;
37 Ils sacrifièrent leurs fils Et leurs filles aux idoles,
38 Ils répandirent le sang innocent, Le sang de leurs fils et de leurs filles, Qu'ils sacrifièrent aux idoles de Canaan, Et le pays fut profané par des meurtres.
39 Ils se souillèrent par leurs oeuvres, Ils se prostituèrent par leurs actions.
40 La colère de l'Eternel s'enflamma contre son peuple, Et il prit en horreur son héritage.
41 Il les livra entre les mains des nations; Ceux qui les haïssaient dominèrent sur eux;
42 Leurs ennemis les opprimèrent, Et ils furent humiliés sous leur puissance.
43 Plusieurs fois il les délivra; Mais ils se montrèrent rebelles dans leurs desseins, Et ils devinrent malheureux par leur iniquité.
44 Il vit leur détresse, Lorsqu'il entendit leurs supplications.
45 Il se souvint en leur faveur de son alliance;
46 Il eut pitié selon sa grande bonté, Et il excita pour eux la compassion De tous ceux qui les retenaient captifs.
47 Sauve-nous, Eternel, notre Dieu! Et rassemble-nous du milieu des nations, Afin que nous célébrions ton saint nom, Et que nous mettions notre gloire à te louer!
48 Béni soit l'Eternel, le Dieu d'Israël, d'éternité en éternité! Et que tout le peuple dise: Amen! Louez l'Eternel!