1 Doamne, Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!

2 Scoală-Te, Judecătorul pămîntului, şi răsplăteşte celor mîndri după faptele lor!

3 Pînă cînd vor birui cei răi, Doamne, pînă cînd vor birui cei răi?

4 Ei ţin cuvîntări puternice, vorbesc cu trufie, şi toţi cei ce fac răul se fălesc.

5 Ei zdrobesc pe poporul Tău, Doamne, şi asupresc moştenirea Ta.

6 Junghie pe văduvă şi pe străin, ucid pe orfani,

7 şi zic: ,,Nu vede Domnul, şi Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!``

8 Totuş, învăţaţi-vă minte, oameni fără minte! Cînd vă veţi înţelepţi, nebunilor?

9 Cel ce a sădit urechea, s'ar putea să n'audă? Cel ce a întocmit ochiul, s'ar putea să nu vadă?

10 Cel ce pedepseşte neamurile, s'ar putea să nu pedepsească, El, care a dat omului pricepere?

11 Domnul cunoaşte gîndurile omului: ştie că sînt deşerte.

12 Ferice de omul, pe care -l pedepseşti Tu, Doamne, şi pe care -l înveţi din Legea Ta,

13 ca să -l linişteşti în zilele nenorocirii, pînă se va săpa groapa celui rău!

14 Căci Domnul nu lasă pe poporul Său, şi nu-Şi părăseşte moştenirea.

15 Ci se va face odată judecata după dreptate, şi toţi cei cu inima curată o vor găsi bună.

16 Cine mă va ajuta împotriva celor răi? Cine mă va sprijini împotriva celor ce fac răul?

17 De n'ar fi Domnul ajutorul meu, cît de curînd ar fi sufletul meu în tăcerea morţii!

18 Oridecîte ori zic: ,,Mi se clatină piciorul!`` bunătatea Ta, Doamne, mă sprijineşte totdeauna.

19 Cînd gînduri negre se frămîntă cu grămada înlăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul.

20 Te vor pune cei răi să şezi pe scaunul lor de domnie, ei cari pregătesc nenorocirea la adăpostul legii?

21 Ei se strîng împotriva vieţii celui neprihănit, şi osîndesc sînge nevinovat.

22 Dar Domnul este turnul meu de scăpare, Dumnezeul meu este stînca mea de adăpost.

23 El va face să cadă asupra lor nelegiuirea, El îi va nimici prin răutatea lor; Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.

1 Dieu des vengeances, Eternel! Dieu des vengeances, parais!

2 Lève-toi, juge de la terre! Rends aux superbes selon leurs oeuvres!

3 Jusques à quand les méchants, ô Eternel! Jusques à quand les méchants triompheront-ils?

4 Ils discourent, ils parlent avec arrogance; Tous ceux qui font le mal se glorifient.

5 Eternel! ils écrasent ton peuple, Ils oppriment ton héritage;

6 Ils égorgent la veuve et l'étranger, Ils assassinent les orphelins.

7 Et ils disent: L'Eternel ne regarde pas, Le Dieu de Jacob ne fait pas attention!

8 Prenez-y garde, hommes stupides! Insensés, quand serez-vous sages?

9 Celui qui a planté l'oreille n'entendrait-il pas? Celui qui a formé l'oeil ne verrait-il pas?

10 Celui qui châtie les nations ne punirait-il point, Lui qui donne à l'homme l'intelligence?

11 L'Eternel connaît les pensées de l'homme, Il sait qu'elles sont vaines.

12 Heureux l'homme que tu châties, ô Eternel! Et que tu instruis par ta loi,

13 Pour le calmer aux jours du malheur, Jusqu'à ce que la fosse soit creusée pour le méchant!

14 Car l'Eternel ne délaisse pas son peuple, Il n'abandonne pas son héritage;

15 Car le jugement sera conforme à la justice, Et tous ceux dont le coeur est droit l'approuveront.

16 Qui se lèvera pour moi contre les méchants? Qui me soutiendra contre ceux qui font le mal?

17 Si l'Eternel n'était pas mon secours, Mon âme serait bien vite dans la demeure du silence.

18 Quand je dis: Mon pied chancelle! Ta bonté, ô Eternel! me sert d'appui.

19 Quand les pensées s'agitent en foule au dedans de moi, Tes consolations réjouissent mon âme.

20 Les méchants te feraient-ils siéger sur leur trône, Eux qui forment des desseins iniques en dépit de la loi?

21 Ils se rassemblent contre la vie du juste, Et ils condamnent le sang innocent.

22 Mais l'Eternel est ma retraite, Mon Dieu est le rocher de mon refuge.

23 Il fera retomber sur eux leur iniquité, Il les anéantira par leur méchanceté; L'Eternel, notre Dieu, les anéantira.